Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Polonia în doliu. Solidaritate cu poporul polonez"

Istoria se întunecă atunci când întrebările ce vin din toate părţile rămân invariabil fără niciun răspuns. Tragedia poporului polonez ne obligă a căuta răspunsurile în suferinţă şi în darul lacrimilor. Exprimăm, cu adâncă durere, solidaritatea şi compasiunea faţă de familiile victimelor din tragicul accident produs în 10 aprilie a.c. în apropierea oraşului Smolensk. Onorăm, în mod solemn, memoria celor peste 90 de demnitari polonezi, deplasaţi oficial la o zi de comemorare a şaptezeci de ani de la atrocităţile comise de autorităţile sovietice în pădurea Katyn (martie 1940). Ca o datorie faţă de istorie, se impune a onora memoria victimelor totalitarismului inuman, dar şi trecerea în veşnicie a unor înalţi reprezentanţi ai statului polonez democratic, între care preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa Maria Kaczynska.

Tragedia poloneză reiterează acea etică a neuitării în spaţiul est-european, unde domnia totalitarismului a condus istoria pe marginea prăpastiei, dar prin modelul polonez de luptă împotriva totalitarismului, prin redefinirea solidarităţii şi democraţiei, torţa libertăţii nu s-a stins în inimile românilor şi a europenilor de la graniţele estice. Fiind confruntat cu o istorie tulburată şi tulburătoare, poporul polonez a depus mărturia demnităţii, luptei pentru păstrarea identităţii, credinţei şi adevăratelor valori ale fiinţei umane într-un stat de drept. Polonezi disidenţi ca Adam Michnik, Leszek Kolakowski, Lech Walesa, au plătit preţul rostirii adevărului în lupta cu regimul totalitar, dobândind în şcoala suferinţei acea etică sau competenţă morală care le conferea deplina autoritate de a nu se închina idolilor comunişti. Atâta vreme cât vocile lor erau încă auzite public, dobândeai deplina încredinţare că lupta pentru libertate şi democraţie continuă în sud-estul Europei. Vocea preşedintelui anticomunist Lech Kaczynski a avut un rol determinant în poziţionarea Poloniei pe o treaptă unică în consolidarea democraţiei şi a statului de drept, dar şi în afirmarea pe scena internaţională, prin aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.

Tragedia poloneză demonstrează că victoriile de ieri nu pot înlocui bătăliile de astăzi; în accidentul tulburător din apropierea oraşului Smolensk şi-au pierdut viaţa personalităţi politice, culturale, religioase, militare, reprezentând elita Poloniei democratice, astfel că doliul memoriei ne obligă să onorăm memoria profesorului Janusz Kurtyka, eminent istoric şi preşedinte al Institutului Naţional pentru Memorie din Polonia. Profesorul Kurtyka a fost un adevărat luptător pentru redescoperirea şi păstrarea adevărului, a condamnat caracterul inuman şi degradant al totalitarismelor secolului XX şi a pledat pentru o etică a neuitării în spaţiul est-european.

Între cei care şi-au pierdut viaţa în catastrofa aeriană din apropierea oraşului Smolensk se afla şi Anna Walentynowicz, veterană a sindicatului liber şi autoguvernat Solidaritatea. Concedierea abuzivă a acestei muncitoare de la şantierele navale din Gdansk a dus la marea grevă în urma căreia s-a ajuns la negocierile cu guvernul şi la recunoaşterea oficială, în august 1980, a mişcării sociale care avea să distrugă sistemul comunist din Polonia. A fost momentul decisiv, determinant, pentru prăbuşirea sistemelor de opresiune. Mai mult, istoricul Vladimir Tismăneanu notează că revoluţiile din 1989 au început de fapt, atunci, la Gdansk, în Polonia. Anna Walentynowicz a denunţat cu un imens curaj şi spirit critic impostura, corupţia şi minciuna regimului comunist totalitar. Memoria Annei Walentynowicz se impune a fi onorată, în aceste momente în care poporul polonez îşi plânge morţii, pentru a reitera importanţa unei vieţi trăite cu demnitate, onoare şi curaj ancorat în principii, valori ale vieţii care nu se negociază niciodată. Aceste personalităţi iconice ale poporului polonez trebuie să rămână în conştiinţa publică a tuturor europenilor.

Vocea reprezentanţilor lumii politice, religioase, culturale poloneze, trebuie să fie în continuare prezentă în spaţiul public european, prin susţinerea în forurile decizionale europene a valorilor familiei, pro-vita, a demnităţii umane şi drepturilor omului. Poporul român poate învăţa din pedagogia democraţiei poloneze, ceea ce scria disidentul convertit Adam Michnick la conturarea portretului unui politician polonez, Jacek Kuron: "simţul timpului care nu e conjuncturalism; al comunităţii care respectă individualitatea; al iertării care nu este o scleroză paşnică; al încrederii care nu este naivitate."

Onorăm forţa luptei anticomuniste pentru redescoperirea libertăţii, prin care demnitarii polonezi care şi-au pierdut viaţa în tragicul accident au găsit calea reconcilierii şi a vindecării de ororile totalitarismului.

Gândurile de solidaritate şi compasiune se îndreaptă spre întregul popor polonez obligat, în aceste zile, să îmbrace veşminte de doliu şi să plătească preţul incomensurabil al suferinţei într-un simbolism tragic al unei comemorări însângerate.