Dezbateri parlamentare

Domnul Pavel Târpescu:

"Îndemn la solidaritate".

Declaraţia politică pe care o prezint în plenul Camerei aş dori să fie percepută ca un gest de solidaritate cu poporul spaniol, ţintă a atentatelor din 11 martie 2004, şi cu românii care au căzut victime ale acestui crud act de terorism.

Ziua de 11 martie rămâne o zi neagră în istoria umanităţii. Asemenea acte barbare provocate de lumea tenebrelor, care lovesc în orice punct al globului, se regăsesc în chiar miezul civilizaţiei contemporane, în care orice cucerire tehnologică neînsoţită de progresul relaţiilor interumane se poate întoarce oricând împotriva omenirii.

Asemenea tragedii, care sunt de neînţeles pentru semenii noştri şi care se înscriu în afara oricăror reguli de conduită umană, reprezintă în acelaşi timp atentate la demnitate, liberate şi democraţie.

Este inadmisibil pentru timpul în care trăim ca o grupare sau alta, diabolică prin extremismul şi unilateralismul său, să influenţeze conştiinţa statelor democratice.

Masacrul de la Madrid reprezintă un prim atentat în masă care a afectat oamenii de rând, cu efecte asupra structurilor sociale.

Experienţa tristă de până acum a acestor evenimente demonstrează că se poate lupta împotriva terorismului numai printr-o ireproşabilă organizare internă şi printr-un spirit comunitar dezvoltat. La acestea se mai adaugă reconstrucţia solidarităţii euroatlantice, fără de care lupta împotriva terorismului este de neconceput.

Comunitatea internaţională nu trebuie să permită ca terorismul să devină o parte a vieţii noastre zilnice. Oamenii nu trebuie să mai tresară involuntar când aud noţiunea de "terorism" rostită în orice context, devenind deodată receptivi şi alarmaţi la ceea ce se vorbeşte.

Stă în puterea comunităţii internaţionale să juguleze acest flagel, în numele libertăţii, al democraţiei şi libertăţii umane.

Solidaritatea internaţională înseamnă învingerea morţii, ca distrugere fără fost şi definitivă a fiinţei umane, de către un adversar fără chip şi fără scrupule. Altfel, vom ajunge în curând să trăim cu toţii cu moartea alături, oferindu-ne unii altora poze în coşciug, cu mâinile pe piept, spre aducere aminte despre cei dispăruţi dintre noi.

Fie ca generaţiile viitoare să afle de terorism doar din documentarele referitoare la secolul al XXI-lea.