Dezbateri parlamentare

Doamna Cornelia Ardelean:

Îmi exprim îngrijorarea faţă de modul în care încearcă responsabilii din sistemul sanitar să rezolve criza medicamentelor compensate. Cunoaştem cu toţii cozile penibile şi situaţiile umilitoare în care au fost puşi sute de pacienţi în faţa farmaciilor, în mai multe judeţe din ţară. Am urmărit cu toţii situaţii în care pacienţi bătrâni s-au mutat de la o coadă la alta pentru a rămâne, în final, fără medicamentele pe care nu şi le pot permite altfel decât în regim compensat.

Introducerea plafoanelor maximale privind prescrierea de medicamente gratuite şi compensate pentru medicii de familie nu face în realitate decât să treacă povara de pe un picior pe altul. Pacienţii vor face cozi la cabinetele lor, nu la farmacii. Prin acest sistem, deficitul de medicamente compensate nu este rezolvat, ci este mascat, prin plasarea responsabilităţii de la farmacişti, la medicii de familie. Strategia ministerială de a se spăla pe mâini şi a-i lăsa pe medici să se confrunte cu nemulţumirea oamenilor nu este nici corectă, şi nici nu rezolvă problemele reale ale pacienţilor.

Este destul de uşor de ghicit că, în condiţiile în care medicii de familie vor câştiga mai puţin dacă vor depăşi plafonul maxim admis de reţete compensate, cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi, în final, tot pacienţii. Presiunea care se pune pe umerii medicilor nu este nici morală, nici eficientă. În loc să vină în sprijinul contribuabililor şi al pacienţilor, măsura adoptată creează premisele ca pacienţii să aibă de acum dificultăţi în obţinerea de reţete compensate, un rezultat poate chiar mai rău decât lipsa medicamentelor compensate în unele farmacii.

Responsabilii din domeniul sănătăţii ar trebui să analizeze cu mai mare atenţie adoptarea unor astfel de decizii, inclusiv prin consultarea partenerilor sociali - medici de familie, farmacişti şi asiguraţi. Din păcate, nu se întâmplă aşa. De exemplu, zilele trecute s-a aflat la Arad preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), Cristian Vlădescu. Acesta a preferat să se întâlnească cu subalternii săi şi cu presa, nu şi cu reprezentanţii medicilor de familie, de la care ar fi putut afla cum poate să îşi optimizeze deciziile în domeniile de interes comun. Consider că se impune o regândire a strategiei cu privire la acordarea medicamentelor în regim compensat, care să aibă ca obiectiv interesul pacienţilor şi care să fie adoptată după consultarea tuturor partenerilor sociali implicaţi.