Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Stan: «Salvarea dreptei prin măsuri de stânga - falimentul şarlataniei politice "Să trăiţi bine!"»

Erorile de strategie şi tactică politică ale partidelor - de la putere sau în opoziţie - au generat un guvern care conduce România, aflându-se într-o obscură minoritate sau această nefirească stare de fapt, devenită un fel de a doua natură a vieţii politice româneşti este rezultatul perpetuei subminări a echilibrului politic de către cetăţeanul Traian Băsescu, care-l pune pe preşedintele Traian Băsescu în permanent conflict cu Constituţia şi valorile sale supreme?

Întrebarea nu este un exerciţiu de retorică. Dimpotrivă, este marea problemă a democraţiei originale româneşti, pe care clasa politică trebuie să o rezolve în acest an electoral.

A devenit, de la începutul noului sezon politic, aproape un laitmotiv "confiscarea dreptei de către Traian Băsescu". Cel puţin aşa susţine majoritatea analiştilor "tolsoişti", care ne inundă casele pe toate canalele de televiziune. În opinia noastră, Traian Băsescu a confiscat mult mai mult. A confiscat tot ce mai rămăsese neadjudecat de fostul regim politic pe care l-a condamnat cu vehemenţă "proletară", prin mintea şi condeiul descendenţilor celor mai veritabili ideologi stalinişti. El a confiscat până şi dreptul nostru de a gândi altfel decât în viziunea sa. O viziune fără valori politice şi, de aceea, mult prea des schimbătoare pentru a putea edifica stabilitatea politico-economică ori constitui un temei solid al coeziunii şi păcii sociale.

Coaliţia politică creată de Traian Băsescu şi-a făcut un titlu de glorie din cota unică de impozitare, o măsură în beneficiul exclusiv al celor mai favorizaţi, dar care nu a oferit nimic majorităţii mute şi sărace a românilor.

"S-a chivernisit bugetul", mai spun susţinătorii taxei unice. Da! Un buget cu multe buzunare deschise pentru mâinile lungi ale clienţilor politici ai puterii, dar care se dovedeşte lipsit de resurse pentru susţinerea unor programe economice de dezvoltare durabilă.

Odată spartă coaliţia de putere, partidul de dreapta al preşedintelui Băsescu a trecut în opoziţie la un alt partid de dreapta, cel al premierului Tăriceanu. Schimbare totală, la 180 de grade: găselniţa cotei unice a devenit o aberaţie liberală. De ce? Au început "democraţii liberali" să vadă altfel România? Că deciziile postaderare, când eşti incapabil să atragi fonduri structurale au impact social insuportabil?

Ţăranii o duc prost. Intelectualii o duc prost. Muncitori nu mai avem, fiindcă s-au apucat de bătut drumurile Europei. Pensionarii o duc din ce în ce mai prost sub stresul zilnic al scumpirilor. Tinerii - care nu sunt băieţi de bani gata - o duc şi ei tot prost. Profesorii nu o scot nici ei la capăt. Pentru medici se intenţionează legalizarea şpăgii... Cine nu are nevoie de ajutor în România? Aceasta a fost viziunea în care Băsescu ne-a urat tuturor "Să trăiţi bine!"?

Guvernul, ca să reziste, să atenueze iminenţa exploziilor sociale şi să câştige bunăvoinţa puternicii opoziţii de stânga, a acceptat preluarea şi implementarea unor măsuri din platforma social-democraţilor. Nu am câştigat noi, social-democraţii, din această manevră tactică. Au câştigat, în primul rând, segmentele populaţiei care au beneficiat de aceste măsuri. A câştigat, pe termen scurt, şi partidul premierului care şi-a adjudecat, în exclusivitate, meritul a ceea ce, în fapt, opoziţia social-democrată i-a impus guvernului, în schimbul susţinerii parlamentare.

Liberalii, spre deosebire de democraţii-liberali, încearcă să fie consecvenţi cu ei înşişi. Cel mai recent exemplu al acestei consecvenţe îl constituie taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. O măsură a dreptei liberale, pentru care, acum, dreapta democrat-liberală pune guvernul sub ameninţarea unei moţiuni simple.

Ce strategie avansează dreapta pentru anul electoral 2008? Una pur social-democrată: subvenţii în agricultură şi cercetare, investiţii masive în sănătate, impozit progresiv, solidaritate socială. Ne-au copiat toate panourile de publicitate electoral.

Dacă măsurile de stânga au ajuns salvarea dreptei, atunci nu ar fi mai nimerit ca această dreaptă slabă şi nevolnică ideologic să-şi reconsidere doctrina şi să-şi definească identitatea în marea familie a Internaţionalei Socialiste?