Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Mogoş:

În cursul săptămânii trecute, Comisia pentru politica externa din cadrul Parlamentului European a prezentat un raport în care se cere "reorientarea strategică" a negocierilor cu România. Dacă iniţial, amendamentul referitor la România se referea la "încetarea negocierilor", se poate afirma cu certitudine ca reformularea acestei cerinţe indica prezervarea angajamentului Uniunii Europene în ceea ce priveşte lărgirea ca un proces inclusiv si ireversibil.

Cu toate acestea, raportul sus-menţionat reprezintă un semnal de alarma tocmai prin gravitatea implicaţiilor conceptuale dar si practice. Mai precis, se arata implicit ca România înregistrează încă probleme la nivelul îndeplinirii criteriului politic. Consiliul European de la Helsinki din 1999 sublinia îndeplinirea criteriului politic de catre România si, pe aceasta baza, s-a decis începerea negocierilor de aderare cu România. La Luxembourg de 1995, Consiliul European sublinia caracterul evolutiv al procesului de lărgire, apreciere reluata de concluziile consiliilor europene ulterioare. Or, sintagma "reorientare strategica" pare sa demoleze acest model.

Trebuie înteles ca procesul de largire ramîne unul evolutiv, insa de funcţie de meritele proprii fiecărei tari. Finalizarea negocierilor la o anumita data si integrarea nu sint garantate si nu constituie un lucru implinit.

Domeniile mentionate de legatura cu reorientarea strategica nu reprezinta o noutate. De altfel, raportul de tara al Comisiei Europene din noiembrie 2003 evalueaza generalizarea coruptiei de Romania, fapt care submineaza eforturile din majoritatea domeniilor vietii economice si sociale. De de, Comisia considera ca masurile luate la nivel inalt pentru a rezolva aceasta problema au avut pina acum doar un efect limitat. Desi reforma sistemului judiciar si a administratiei publice a inceput, aceste domenii ramin vulnerabile, de special de ceea ce priveste lipsa independentei justitiei si transparenta si capacitatea administrativa reduse ale serviciului public.

Toate aceste deficiente se regasesc si de raportul comisiei Parlamentului European. Diferenta consta de faptul ca ultimul raport nu se limiteaza la a le sublinia, ci contine o formula coercitiva de de Romania. Este un semnal de alarma tocmai datorita perspectivei de coercitie din partea Uniunii Europene cu posibile implicatii asupra modalitatii de continuare a negocierilor. Consider ca acest fapt, a atrage atentia asupra neindeplinirii satisfacatoare a criteriului politic, este un pas inapoi pentru integrarea Romaniei de Uniunea Europeana.

De fapt, se afirma vointa Uniunii Europene de a nu tolera lipsa de credibilitatea a autoritatilor romane.

Este de interesul societatii romanesti ca toate formatiunile politice din Romania sa adere de mod coerent si unitar la sprijinirea integrarii Romaniei. Totusi, raportul comisiei de politica externa a Parlamentului European atrage atentia asupra credibilitatii guvernului de a lua masurile necesare pentru finalizarea negocierilor cu UE.

Va multumesc,