Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

"Agenţia Naţională de Integritate - rămăşiţa unui vis demult apus"

Stimaţi colegi parlamentari,

"Potrivit proiectului de lege, Agenţia Naţională de Integritate, controlul averilor, cercetarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor în exercitarea funcţiei era un organism independent, cu personalitate juridică, ce urma să funcţioneze la nivel naţional, ca structură unică, fiind condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, care sunt numiţi pentru un mandat de 4 ani." Cam aste se putea spune despre proiectul de lege " ANI" considerat de gurile rele a fi numit şi proiectul "Macovei".

Săptămâna trecută, faimosul şi mult râvnitul proiect a trecut prin acele ascuţite ale Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor şi aplicându-i-se tratamentul cu acupunctură, a ieşit un pic cam "şifonat" din şedinţa Comisiei. Aceasta a fost momentul marii dezamăgiri macoveniene. Ce a vrut doamna ministru să facă şi ce a ieşit la final. O diferenţă cam mare. De ce? Pentru că, spre deosebire de ceea ce crede doamna ministru despre parlamentarii poporului, noi mai şi gândim şi anticipăm demersurile mai puţin ortodoxe ale doamnei ministru.

Ştim şi o înţelegem, parţial, pe doamna ministru pentru efortul depus de a scoate o lege, cum alta nu-i în Uniunea Europeană, lege pe care, în credinţa domniei sale, statele membre ale Uniunii ar fi preluat-o imediat şi ar fi încercat să creeze şi ele o instituţie similară, în toată Uniunea Europeană, iar numele Macovei ar fi dăinuit peste vremuri.

În realitate, ştim cu toţii că ANI nu era altceva decât praf în ochi pentru presă şi pentru acei oameni simpli de acasă care mai au încă tăria să creadă în poveştile cu zâne prezentate de doamna ministru. Nu cred că ar fi o greşeală să considerăm că intenţionat doamna ministru nu a dorit să ne bucure cu prezenţa sa la şedinţa Comisiei de săptămâna trecută, întrucât ieri, răsfoind ziarele, am citit în paginile marii majorităţi a cotidienelor că doamna ministru nu îşi mai recunoaşte legea. Ca şi cum "Legea ANI" era Legea domniei sale şi nu a unui Guvern, încă, în funcţiune. Prilejul ideal de a poza în victimă în faţa electoratului.

Ceea ce vreau să subliniez prin această declaraţie politică este tocmai faptul că, în Comisia juridică a Camerei, pe parcursul mai multor şedinţe, s-a dezbătut o lege de maximă importanţă pentru actualul Guvern, dar fără sorţi de izbândă în faţa unei legislaţii care ne permite să intervenim mai mult sau mai puţin asupra unei legi, în faţa unei Constituţii care nu ne permite să creăm instituţii doar de dragul unor miniştri şi mai ales în faţa unei etape extrem de importante pentru ţara noastră, aderarea la Uniunea Europeană, moment care nu poate fi pierdut din cauza unei legi care nu constituie o prioritate a Uniunii.

Vreau să vă atenţionez pe toţi, stimaţi colegi, chiar şi pe cei din coaliţie, că nu întotdeauna un proiect iniţiat de un ministru în funcţiune este unul bun şi nu întotdeauna ceea ce îşi propune un ministru este definitiv, pentru că nu trebuie să uităm că, în viaţă totul este perfectibil, chiar şi "Legea ANI"