Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Stan:

"Despre vinovăţiile românilor, nihilistul Traian Băsescu, doctrina dictaturii prezidenţiale şi un pachet politic excepţional în rol de arbitru electoral"

În opiniunea subdezvoltată filozofic, politic, juridic, moral şi cultural a lui Traian Băsescu, românii, dragii lui români, adică noi, fără dânsul, stimaţi concetăţeni, vom fi purtătorii grelei poveri a vinovăţiei că am fost blagosloviţi de întâi stătătorul cetăţii cu o guvernare nevolnică şi un prim-ministru cu care el se află într-un război total şi personal.

Preşedintele nu are Guvernul şi Parlamentul pe care şi le-a dorit. Vinovaţii nu pot fi decât alegătorii, care nu s-au lăsat înşelaţi de impostura politică şi a căror raţiune în faţa urnelor i-au dat opoziţia în măsură să-i bareze ambiţiile şi să-i cenzureze elanul cu care se pregătise să-şi instaureze propria dictatură.

Orice observator atent al realităţilor noastre politice nu poate să nu sancţioneze derapajul tot mai adânc şi periculos al omului din fruntea statului şi a oştirii în smârcurile totalitarismului fascistoid.

Client recidivist al Consiliului Naţional al Antidiscriminării, Traian Băsescu şi-a probat, în deciziile acestui organism, nu atât nişte tare caracteriale şi deficienţe de educaţie, cât mai ales nativitatea sa ireductibilă pentru forţa şi violenţa politică.

Convertirea nativităţii lui Băsescu în teorie şi practică politică are nevoie, în condiţiile de mediu politic ale mileniului trei, de suport doctrinar. În acest scop, o duzină sau mai multe de mercenari pseudointelectuali din aşa-zisa nouă elită a dreptei româneşti, în realitate o reminiscenţă a cominternismului încă întârziat pe meleagurile româneşti, s-au pus, cu arme şi bagaje, în slujba chiriaşului palatului din dealul Cotrocenilor. Nu de alta, dar tot acolo este şi "Bulevardul Geniului", de unde ei speră să capete sclipirile de care duc lipsă.

Condotierii lui Băsescu sunt reprezentanţii cei mai expresivi ai intoleranţei ideologice, fiindcă ei nu pot tolera ceea ce lor le lipseşte. Înconjurat de aceşti nihilişti, cetăţeanul-preşedinte decide şi acţionează în numele ideologiei nimicului. Adică distructiv, ca un "Gică-contra" de anvergură naţională.

Spectacolele la scenă deschisă şi în "prime time" ale preşedintelui "Gică-contra" încep să devină monotone. Cu aceeaşi intrigă şi aceleaşi personaje. Cum românii nu duc lipsă de inteligenţă nativă, ei încep să se întrebe cine-i şarlatanul hoţ de voturi şi amnezicul de promisiuni? Când îşi răspund, înţeleg că au fost păcăliţi şi, pentru asta, marele bun simţ îi face să se simtă vinovaţi în faţa urmaşilor.

Vinovaţi de "marile schimbări" aduse de Băsescu şi primul său ministru: schimbarea competenţei pe incompetenţă, a legii pe haos, a ordinii interne pe anarhia administrativă. Normalitatea a fost dată pe scandaluri, iar scandalurile se ţin lanţ de mai bine de trei ani.

Neîndoielnic ajuns la putere prin fraudă electorală, folosindu-se de masa de şoc a sutelor de mii de membri ai M.I.S.A. şi ai altor O.N.G.-uri, Băsescu a strigat primul: "Hoţii!" Este şi acesta unul din marile paradoxuri ale democraţiei. Deşi mai gravă decât multe crime penale, iresponsabilitatea politică nu se pedepseşte. Consecinţa: nebunii politici ajunşi în instituţiile puterii le remobilează în ospicii. Şi ne conduc destinele de acolo.

Românii să fie oare de vină? Numai lor li se întâmplă? Ce a făcut preşedintele în exerciţiu în mai bine de trei ani de mandat?

A pus în mişcare cel mai vast şi monstruos angrenaj politico-poliţienesc de distrugere a competiţiei politice din partea celui mai redutabil adversar: Partidul Social Democrat.

A instrumentat, prin culisele serviciilor secrete şi ale Departamentului Naţional Anticorupţie, căruia îi lipseşte un ochi, aude numai cu o ureche şi gândeşte cu capul lui Băsescu, dosare penale cu substrat politic, bazate doar pe interceptări, filaje şi aproximări informative din partea unor instituţii care funcţionează într-un stat proclamat de drept şi democratic, dar în virtutea inerţiei periculoase a mentalităţilor din trecut.

Să fie românii vinovaţi de teama că Partidul Prezidenţial Băsescu (deocheat-liberal) ar putea fi învins în viitoarele alegeri?

Din cauza unui astfel de sentiment de vinovăţie naţională a fost transformat Departamentul Naţional Anticorupţie într-un parchet politic excepţional, cu care preşedintele să arbitreze pe ringul bătăliilor electorale?

Nu. Românii nu pot fi vinovaţi nici de tupeul prezidenţial de a refuza să ne spună ce secrete terifiante a ascuns pentru 50 de ani despre afacerile sale cu reţeaua teroristului Abu Sahar, cu ticăloşitul (n. n. în România) de Omar Hayssam şi "cinstitul" Mohamad Yassin. De vină sunt cei care la Cotroceni folosesc hârtia igienică pe post de şerveţele, deprinzându-l pe preşedinte să se folosească de Constituţie în locul hârtiei igienice.