Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Rogin:

"România, la doi ani de la aderarea în structurile NATO"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Oricât de agitată este viaţa politică din România în aceste zile, nu putem trece mai departe fără a saluta de la această tribună un eveniment de o importanţă deosebită în istoria noastră, cum este cel al aderării României la structurile Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. La data de 2 aprilie 2004, ţara noastră devine parte componentă a acestei organizaţii, membru cu drepturi depline, asemeni celorlalţi membri din cadrul organizaţiei.

La 4 aprilie 1949, la Washington, are loc semnarea unui tratat între zece naţiuni independente din Europa şi două nord-americane, tratat ce are ca principal scop crearea unei alianţe între aceste state, ce vizează cu precădere o apărare reciprocă.

Tratatul prevede ca toate ţările membre să conlucreze pentru menţinerea şi dezvoltarea capacităţii de apărare. Organizaţia nu este însă deloc una rigidă. Din contră, de-a lungul timpului, a oferit şi altor state, cu precădere celor europene, posibilitatea de a intra în structurile ei. Aceasta, desigur, după parcurgerea unor etape, în urma cărora să poată deveni acel partener nu doar cu drepturi egale, ci şi cel care să poată îndeplini obligaţiile ce-i revin, asemeni celorlalţi parteneri.

Astăzi, Organizaţia numără 26 de state membre. După cele 12 care au pus bazele Organizaţiei (Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite), au urmat apoi alte 14 state - Grecia şi Turcia într-o primă etapă, apoi Germania în cea de-a doua, Spania într-o a treia, Cehia, Ungaria, Polonia în cea de-a patra etapă, iar în cea de-a cincea: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.

Un alt rol important al Organizaţiei este şi cel de coordonare. Astfel, NATO a coordonat operaţiunile de ajutorare a populaţiei afectate în 1998 de inundaţiile din vestul Ucrainei, a iniţiat campanii umanitare pentru ameliorarea gravelor situaţii în care se aflau refugiaţii din Kosovo.

Deşi obiectivul principal al Alianţei este acela de a menţine şi de a asigura siguranţa statelor care fac parte din organizaţie, NATO stabileşte parteneriate şi cu ţări care nu fac parte din Organizaţie. De-a lungul timpului s-a acordat o atenţie deosebită relaţiilor cu Rusia şi Ucraina, relaţii care la un moment dat au cam avut de suferit, dar care, suntem încrezători, vor fi reluate şi se vor dezvolta într-un cadru mai larg.

O altă zonă de interes deosebit este şi Mediterana. Securitatea în Europa este strâns legată şi de securitatea şi stabilitatea în această zonă. Între statele membre NATO şi statele partenere, se stabilesc relaţii de cooperare activă, ajutor în caz de dezastre naturale, precum şi programe ştiinţifice şi ecologice.

Urmărind politica sa de menţinere a păcii, prevenire a războiului, întărire a securităţii şi stabilităţii, în conformitate cu sarcinile sale de securitate, NATO va căuta, ca prin cooperare cu alte organizaţii, să prevină conflictele, sau, în situaţia apariţiei unei crize, să contribuie la gestionarea sa efectivă, cu evidenta aplicare a normelor dreptului internaţional.

România a început demersurile pentru apropierea de NATO imediat după revoluţie. La mai bine de 14 ani după acest eveniment, România participă pentru prima dată la un Summit NATO în calitate de membru cu drepturi depline. Am demonstrat astfel că putem deveni parte a procesului transatlantic de luare a deciziilor în privinţa securităţii. Beneficiem în acest moment de cele mai solide garanţii de securitate din istoria României. Avem şansa de a ne promova interesele naţionale, în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice.

Pentru că investiţia în securitate este una de lungă durată, integrarea României în NATO este un câştig nu doar în ce priveşte siguranţa ţării noastre, ci şi pentru stabilitatea şi securitatea Europei.

NATO rămâne piatra de temelie a securităţii europene şi fundamentul apărării colective în spaţiul euroatlantic.

Ca ţară europeană, România trebuie să-şi exprime sprijinul pentru o Alianţă puternică şi capabilă să răspundă eficient noilor ameninţări la adresa securităţii. Este important însă ca frontiera comunităţii euro-atlantice să nu se oprească la frontiera estică a României. În acest moment România participă la proiecte multinaţionale de transport strategic aerian şi maritim, contribuie la toate misiunile Alianţei, inclusiv la cele din afara spaţiului euro-atlantic (Irak, Afganistan) şi s-a angajat în acţiunile pentru combaterea terorismului.

Această calitate de membru al Alianţei, pe care ne-am câştigat-o în aprilie 2004, pe care multe state şi-o doresc, dar de care n-au reuşit încă să beneficieze, consolidează posibilităţile noastre de protejare a securităţii. Această securitate nu înseamnă numai putere militară sau apărare, ea presupune şi cooperare, valori comune, capacităţi noi şi o implicare activă a tuturor palierelor societăţii.

Îmi doresc ca România să-şi îndeplinească în continuare misiunile la care va participa şi obligaţiile care-i revin, aşa cum a făcut-o şi până acum.

Vă mulţumesc.