Dezbateri parlamentare

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Sub psihoza aviarei, România riscă să declanşeze un conflict diplomatic şi politic"

În timp ce locuitorii din peste 70 de localităţi îşi plâng păsările ucise la gramadă şi se roagă ca starea de carantina să înceteze pentru a-şi putea relua viaţa zilnică normală, factorii responsabili de gestionarea crizei aviare se întrec în declaraţii de presă care de care mai contradictorii. În fruntea celor care sunt omniprezenţi în media acestor zile, este fără îndoială ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, adică tocmai cel care a dovedit că nu este competent pentru a coordona, la nivel naţional, activitatea comitetelor epizootice. Nici specialiştii nu sunt la unison de acord cu măsurile luate, pe ultima sută de metri, în vederea restrângerii focarelor şi diminuării pagubelor; mulţi considerând că cheltuielile sunt inutile şi strategia greşită. Dacă în precedenta criză aviară din octombrie 2005, mult mai restrânsă ca arie, s-au cheltuit peste 20 milioane de euro, acum, probabil că se vor cheltui sute de milioane pentru dezinfecţii, euthanasieri, despăgubiri materiale şi tratamente medicale.

Puţini sunt cei care cred că dintr-un singur focar, Codlea de lângă Braşov, a putut pleca virusul care a ajuns să lovească acum în peste 10 judeţe, unele la o distanţă apreciabilă faţă de această localitate. Criza din octombrie 2005 a fost stinsă relativ repede şi autorităţile s-au culcat pe o ureche fără a lua măsurile profilactice necesare ca focarele latente să nu se activeze odată cu venirea căldurii.

Şi pe fundalul acestui haos mediatic, din care fiecare inţelege ce vrea şi cum vrea, se desprinde declaraţia SRI. Orice om normal s-ar fi aşteptat ca la nivelul de importanţă naţională al SRI, raportul acestuia să fie fără cusur, să fie structurat şi bine documentat, astfel încât concluziile sale să fie punctul de plecare pentru măsurile ce urmează a fi luate în această criză. Cu alte cuvinte, dacă tot a fost implicat principalul serviciu de informaţii al unei ţări, ancheta acestuia să arate cauza şi sursa de unde a plecat dezastrul, pentru că de acolo trebuie să plece operaţiunea de eradicare. Or, raportul SRI nu aduce nimic nou, confundă puii de găină cu puii de curcă şi în final aruncă vina pe fermele avicole din Ungaria şi Slovenia, de unde cică ar fi fost importaţi pui infestaţi cu virusul gripei aviare. Poate să fie aşa, poate să nu fie aşa, important era ca dacă SRI a făcut această afirmaţie publică, atunci să o şi poată dovedi şi susţine cu probe, pentru că, până în prezent, nici una din aceste ţări nu a raportat la OMS existenţa unor cazuri de gripă aviară pe teritoriul lor. Este o imensă gafă diplomatică şi politică să acuzi guvernele a două ţări vecine că au ascuns cu bună ştiinţă existenţa unor focare de gripă aviară şi că au permis exportul de păsări vii bolnave. Trebuie să fii foarte bine documentat şi să ai dovezi solide pentru a face o acuzaţie publică la adresa unui stat, altfel nu rişti decât să deschizi un conflict internaţional. Şi nu cred că SRI are asemenea dovezi pentru că, dacă ar fi existat aşa ceva, guvernele Ungariei şi Sloveniei şi-ar fi cerut scuze, nu ar fi protestat la nivel diplomatic faţă de afirmaţiile calomnioase răspândite în România.

Un lucru este cert: gripa aviară a dat o grea lovitură producătorilor de pui. Majoritatea fermelor avicole înregistrează pierderi între 60-90 %, fiind la limita de supravieţuire economică. Cei mai afectaţi sunt însă micii producători care riscă să tragă obloanele şi să intre în faliment. Şi până acum, micii producători se descurcau cu greu în faţa concurenţei cărnii de pui din import, la preţuri de producţie subvenţionate de stat, şi vândute pe piaţa românească la preţuri mult mai mici, dar acum sunt total depăşiţi în această luptă inegală. Şi dacă industria avicolă din România era până acum câteva luni una dintre cele mai profitabile, a ajuns acum în pragul colapsului, din cauza iresponsabilităţii unor aşa-zişi specialişti puşi să coordoneze un domeniu despre care habar nu aveau.