Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Un semnal de alarmă pentru respectarea drepturilor copilului în România - 40 000 de copii abandonaţi"

În deplină conformitate cu prevederile Legii nr.272/2004, respectarea şi garantarea drepturilor copilului este guvernată de principiul respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, de principiul egalităţii şanselor şi nondiscriminării, principiul responsabilizării părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului, principiul primordialităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului, principiul asigurării unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil şi, ca un principiu-corolar, principiul respectării demnităţii copilului.

Enunţarea acestei suite de principii fundamentale şi definitorii pentru protecţia copilului nu face parte dintr-o retorică gratuită care surclasează empatia, ci reprezintă un semnal de alarmă faţă de statistica îngrijorătoare şi dramatică a celor peste 40.000 de copii abandonaţi care trăiesc în România de astăzi.

Prin rigiditatea ei, statistica nu poate comunica în sens plenar drama acestor copii de a creşte ani de zile cu eticheta socială de "instituţionalizaţi", orfani, într-un sistem social ineficient şi palid în ceea ce priveşte aplicarea consecventă şi eficientă a principiilor invocate adineaori.

Chiar dacă bântuie astăzi, în unele medii politice şi sociale, ideea că "statul social este irelevant în noua ordine socială", pledez cu deplină convingere pentru reconfigurarea şi consolidarea sistemului de protecţie socială a copiilor abandonaţi şi instituţionalizaţi, aflaţi în centrele de plasament ale României.

Cei peste 40.000 de copii abandonaţi de părinţi iresponsabili trebuie să beneficieze în mod direct de un cadru legislativ conectat cu nevoile sociale stringente în materia adopţiilor şi a reintegrării acestor copii în familiile lor sau integrarea lor în familiile adoptive.

Modificarea Legii adopţiilor nr.273/2004 a fost iniţiată de membrii Senatului României, dar acest act normativ va trebui să primească legitimarea Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Astfel, prin modificarea impusă legii, se prevede, în mod legitim, că în cazul în care părinţii minorului nu sunt identificaţi în termen de 30 de zile, copilul va fi declarat adoptabil.

În mod regretabil şi inexplicabil, modificările nu vizează statutul copiilor cu vârste mai mari, care sunt majoritari în sistemul de protecţie socială.

Lentoarea şi birocraţia excesivă a procedurilor de adopţie, perioada mare de timp în care minorii sunt declaraţi adoptabili, lipsa unui program social coerent postadopţie, în ceea ce priveşte susţinerea şi asistenţa familiei adoptive, reprezintă impedimente sistemice şi legale care trebuie înlăturate pentru că relativizează, în mod paradoxal, interesul superior al minorului: acela de a creşte într-o familie care să-i garanteze în mod necondiţionat respectarea drepturilor sale.

Modificarea Legii adopţiilor nr.273/2004 se impune în mod irecuzabil, dacă urmăreşte interesul superior al minorului şi previne orice formă de abuz, într-un context social românesc care trebuie să reinvestească cu deplină forţă şi putere socială principiul fundamental al respectării demnităţii umane, ca o garanţie a recunoaşterii drepturilor omului în România.