Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Popescu:

În cadrul proiectului de descentralizare în domeniul agriculturii propus de ministrul Ilie Sârbu, am constatat că principalul punct îl constituie desfiinţarea ADS (Administraţia Domeniului Statului) şi distribuirea patrimoniului aflat în administrare către primării.

Consider că trecerea terenurilor ADS în contul primăriilor este foarte riscant, pentru că se ştie faptul că primarii sunt mult mai vulnerabili în faţa presiunilor speculatorilor imobiliari comparativ cu Ministerul Agriculturii. De asemenea, odată distribuite terenurile statului, îşi vor pierde mult din valoarea de piaţă şi vor fi înstrăinate subevaluat. Am convingerea că aceste terenuri nu vor ajunge în niciun caz la concesionarii actuali, marea lor majoritate de bună-credinţă.

Să nu uităm aici niciun moment că vorbim despre o suprafaţă de 535 mii ha teren agricol aflat în aproape toate judeţele ţării, teren a cărui valoare nu a putut fi estimată cu exactitate. La aceste terenuri se mai adaugă şi cele de incintă, activele nevândute şi datoriile de redevenţă care, în final, ar putea ajunge pe mâna unor oportunişti care numai agricultură nu vor face.

În condiţiile în care ADS poate furniza bugetului de stat aproximativ 50 milioane euro anual, noi luăm decizia de a o desfiinţa, iar patrimoniul îl împărţim primarilor care nu vor pregeta să treacă terenurile din proprietate publică în sistem privat.

Să stăm să judecăm doar şi numai prin prisma momentului ales de Ministerul Agriculturii să vândă tocmai acum, când preţul proprietăţii imobiliare are o valoare scăzută, lucru care nu face decât să evazioneze bugetul de stat, iar cine achiziţionează acum, în mod clar se gândeşte la marile profituri viitoare.

Mă gândesc care este logica acestei mişcări; este statul în faliment şi are nevoie imediată de lichidităţi? Capitalul circulant nu asigură plata datoriilor, ori poate este doar vorba de clientelism politic?

V-aş furniza doar un exemplu: ADS administrează o suprafaţă de 55 mii de ha în Insula Mare a Brăilei, considerată ca fiind cea mai mare exploataţie agricolă din Europa de pe urma căreia statul încasează în mod normal o redevenţă anuală de aproximativ 4 milioane de euro. Poate statul să cedeze o asemenea sursă de venit şi să o înstrăineze unui Culiţă Tărâţă pe mai nimic?

Dragi colegi, scopul nostru aici este acela de a realiza o politică mai aproape de coerenţă şi responsabilitate, fapt pentru care declaraţia de faţă nu este adoptată împotriva cuiva, ci este în favoarea românilor şi a României.