Dezbateri parlamentare

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene - un obiectiv fundamental al României"

Nu vreau să temperez optimismul deşănţat al guvernanţilor, dar anunţul ieşirii din recesiune nu schimbă situaţia dramatică în care se află România. Să nu mai vorbim despre faptul că am întârziat un an de zile, dacă ne gândim că cele mai multe ţări au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea din 2010. Doar interpretarea unor date statistice şi a unor valori estimative nu înseamnă relansare economică. Fără măsuri care să stimuleze în mod real economia şi crearea de locuri de muncă, cifrele statistice şi declaraţiile optimiste nu ne vor ajuta prea mult.

În 2010, economia a înregistrat o scădere cu 1,3%, doar România şi Grecia rămânând în recesiune la sfârşitul anului trecut. Am avut 8 trimestre de cădere economică, faţă de alte ţări europene care s-au redresat mult mai rapid, după 4 trimestre. Iar în acest moment, potrivit datelor Eurostat, Portugalia a reintrat în recesiune, Irlanda şi Danemarca sunt în pericol, ceea ce ne arată că roata recesiunii se poate întoarce. Aşadar, cu o floare nu se face primăvară şi nu trebuie să ţopăim de bucurie că am ieşit din recesiune, dacă nu avem o strategie coerentă de relansare economică, dacă nu avem o viziune asupra modelului economic pe care trebuie să-l construim.

Din păcate pentru România şi pentru români, Guvernul Boc nu poate fi bănuit că ar avea vreo strategie sau viziune de dezvoltare, cu obiective corelate. Aceşti guvernanţi rătăciţi prin Palatul Victoria au în fişa postului două lucruri: împart banii publici clientelei politice şi execută ordinele de la Cotroceni sau de la FMI. În rest, după ei potopul!

În 2010, deficitul bugetar a fost de 33,33 miliarde de lei. S-au tăiat salarii, pensii, alocaţii, ajutoare. După cele mai dure măsuri din Europa, ştiţi ce economii s-au făcut? De doar 736 milioane de euro! Pentru români a fost criză, dar cheltuielile Guvernului au fost majorate în 2010 cu 4,2% faţă de anul 2009, ceea ce înseamnă cheltuieli mai mari cu peste 200 miliarde de lei. Dacă asta se numeşte strategie economică, înseamnă că reinventăm sensul cuvântului "strategie"!

În ultimii doi ani, s-au pierdut 637.000 de locuri de muncă. Bugetarii au pierdut 40% din puterea de cumpărare. Suntem ţara cu una dintre cele mai mari rate ale sărăciei din Uniunea Europeană. 7 din cele 8 euroregiuni de dezvoltare din România se află printre cele 15 regiuni cele mai sărace ale Uniunii Europene, iar regiunea Nord-Est este cea mai săracă dintre regiunile UE. Avem cea mare inflaţie din Uniunea Europeană şi suntem pe primul loc ca număr de plăţi de taxe pe an. Evaziunea fiscală este estimată la 36% din PIB. Datoria publică a ajuns la 40% din PIB, triplându-se în ultimii trei ani. Datoria externă a crescut de la 50 de miliarde de euro, în 2008, la 92 de miliarde euro, în ianuarie 2011. Vom ajunge în 2013 - 2014 la un apogeu al plăţii datoriilor, ceea ce se va resimţi în economie.

Peste toate acestea, înregistrăm încă un record negativ: avem cel mai redus grad de absorbţie a fondurilor europene. Aceste fonduri pot reprezenta o şansă extraordinară de relansare economică, de reconstrucţie şi dezvoltare a ţării. De ce pierde România banii europeni? Din cauza ineficienţei Guvernului şi a autorităţilor responsabile cu gestionarea acestor fonduri. Din cauza incompetenţei. Oamenii bine pregătiţi din administraţia din România pleacă în sectorul privat. Accesarea fondurilor europene este afectată de birocraţia internă şi de corupţie, de incoerenţă şi de lipsa priorităţilor pentru finanţarea unor proiecte care să răspundă problemelor reale. Când subliniez aceste lucruri, mă bazez şi pe concluziile şi îngrijorările comisarului Dacian Cioloş şi ale altor oficiali europeni.

România nu e în stare să aibă o strategie pentru banii ce i-au fost alocaţi. După aderare, pentru intervalul 2007-2013, Uniunea Europeană a alocat României, prin trei dintre cele mai importante fonduri, aproximativ 19 miliarde de euro. Rata de absorbţie netă (plăţile făcute de UE) este de 11,6%, potrivit înregistrărilor din luna martie 2011, una dintre cele mai scăzute din UE. România nu foloseşte încă banii pe care îi are la dispoziţie pentru a aduce expertiza, specialiştii de care are nevoie pentru implementarea programelor.

Într-o perioadă economică dificilă, riscăm să pierdem o oportunitate, cu efecte pe termen lung. După 2014, ţările membre trebuie să stabilească alte alocări pentru fondurile europene. Criteriile pentru aşa-numita politică postcoeziune (2014-2020) se negociază în acest an la Bruxelles. Cei mai importanţi donatori, Germania şi Franţa, transmit prin toate căile că ar trebui sancţionate ţările care, deşi au bani la dispoziţie, nu reuşesc să-i cheltuiască. O altă ipoteză este ca bugetele viitoare să fie alocate în funcţie de cât a reuşit fiecare ţară să atragă.

În aceste condiţii, creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene trebuie să reprezinte un obiectiv fundamental al României. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să înlăturăm motivele pentru care nu am reuşit să cheltuim banii europeni, începând de la Guvernul ineficient şi incompetent până la incoerenţă, birocraţie şi corupţie.

Implementarea de politici publice pe termen mediu şi lung, care să încurajeze absorbţia de fonduri europene, îmbunătăţirea managementului proiectelor şi utilizarea fondurilor ca surse de investiţii sunt soluţii pe care trebuie să le luăm în calcul. Altfel, riscăm să rămânem la marginea Europei, înglodaţi în datorii.