Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Movilă:

"AVAS - o mare agenţie imobiliară!"

Cea mai mare agenţie imobiliară din România s-a dovedit a fi AVAS. Da, stimaţi colegi! Acest adevăr cu greu poate fi infirmat. Un exemplu concludent îl reprezintă societatea Fortus, din Iaşi. Privatizată, dacă aşa se poate spune, în 2003, firma ieşeană a ajuns ţinta afaceriştilor imobiliari. Şi asta cu aportul neprecupeţit al AVAS. La momentul privatizării, statul, reprezentat de AVAS, nu a realizat o analiză comparativă între costul de lichidare al societăţii şi costul de privatizare al acesteia. Este scris negru pe alb în decizia Consiliului Concurenţei nr. 122 din 22 mai 2005 privind ajutorul de stat pentru Fortus. Cu alte cuvinte, nu s-a pus problema obţinerii de bani din vânzarea activelor. În astfel de situaţii, nu s-ar mai fi perceput comisionul, atât de îndrăgit printre membrii AVAS. Parcă ce s-ar fi obţinut din această lichidare? O nimica toată pentru cele 140 de hectare de teren intravilan, o altă nimica toată pe utilajele societăţii, tot mărunţiş din vânzarea fierului vechi sau a clădirilor. Ceva în jurul valorii de 200 milioane de euro.

Aşa că AVAS trece la privatizarea Fortus, vânzând 81,38 la sută din acţiuni cu 22,6 miliarde lei vechi, adică puţin peste 600.000 euro! Atât au valorat cele 140 de hectare teren intravilan, clădirile, utilajele şi celelalte din patrimoniu firmei. La o asemenea sumă, oricine ar fi de-a dreptul nebun să nu accepte, mai ales că plata se făcea în rate anuale.

Aceeaşi instituţie înfiinţată pentru a valorifica averea statului, AVAS, introduce unele clauze a căror nerespectare ar fi anulat de drept contractul de privatizare. Printre acestea se numără investiţiile tehnologice, cele de mediu şi capital de lucru. Şi cum procesul postprivatizare trebuia urmărit îndeaproape, agenţia imobiliară AVAS numeşte o persoană pentru a verifica corectitudinea investitorului. Surpriză, însă! Paznicul la oi s-a dovedit a fi chiar lupul, reprezentantul AVAS fiind înregimentat în firma investitorului, adică regăsindu-se pe statele de plată ale acestuia. Rapoartele pe care le-a întocmit pot fi considerate "apă de ploaie" sau mai bine spus mângâieri laudative pe creştetul investitorului. Care investitor a "uitat" de sumele ce trebuiau alocate conform contractului de privatizare.

AVAS nu a schiţat nici un gest pentru rezilierea contractului, deşi ar fi avut mai mult decât motive legale. "Real estate AVAS" ştia că privatizarea Fortus nu poate fi decât o afacere imobiliară. Acest lucru este dovedit de aceeaşi decizie a Consiliul Concurenţei, unde se aminteşte despre planul de restructurare iniţiat de AVAS, în colaborare cu cumpărătorul firmei Fortus, imediat după privatizare. Iar planul prevede reducerea capacităţilor de producţie, ajungându-se în 2008 la mai puţin de un sfert din producţia momentului privatizării. Acest lucru atrage după sine disponibilizarea personalului angajat în sectoarele unde se operează reduceri de producţie, atrage după sine o scădere a pieţei de desfacere şi în final închiderea societăţii, urmată de vânzarea terenurilor pe piaţa imobiliară şi la preţul acesteia. De altfel, aşa numitul investitor a vândut parte din utilajele firmei, parte din terenuri, din stocul de marfă, banii fiind băgaţi în buzunarele proprii. De curând, însuşi investitorul a fost cumpărat de o firmă cu denumirea scrisă cu litere chirilice. Totul petrecându-se sub ochii AVAS şi cu acordul acestei uriaşe agenţii imobiliare.

Domnilor colegi,

îmi doresc să fi greşit în analiza mea şi societatea Fortus să devină ceea ce a fost odată. Îmi doresc ca cei peste 2000 de angajaţi să poată spune şi în 2009 că au un loc de muncă la Fortus. Mai sunt câteva luni şi investitorul nu mai are nici o obligaţie faţă de statul român, putând face ce vrea cu firma ieşeană. Totuşi, vreau ca instituţiile statului să facă o analiză pertinentă a procesului de privatizare şi postprivatizare şi să aplice ferm legislaţia în vigoare. Ceea ce a făcut AVAS nu poate fi caracterizat decât prin expresia "afacere imobiliară", şi aceasta prost gândită şi cu beneficii minime pentru statul român.