Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Chirilă:

"Unele chestiuni privind conflictele din sectorul piscicol"

Producţia de peşte realizată în România după 1990 a suferit o scădere care s-a manifestat pregnant şi în următorii ani. Acest declin a fost rezultatul crizei economice specifice etapei de tranziţie la economia de piaţă, caracterizată prin investiţii scăzute în acest sector, atât în ceea ce priveşte domeniul productiv, cât şi investiţiile de capital, supraexploatarea prin pescuit iraţional în apele naturale, poluarea mediului acvatic, distrugerea habitatelor, lipsa de material de populare şi indisciplina.

La nivelul sectorului piscicol există un conflict potenţial între priorităţile relative ale obiectivelor, cum ar fi:

• ridicarea nivelului producţiei totale de peşte pentru consumul intern;
• ridicarea nivelului profitabilităţii unităţilor private;
• ridicarea nivelului venitului la stat rezultat din impozitarea operaţiunilor desfăşurate în cadrul sectorului particular;
• asigurarea durabilităţii şi a diversităţii biologice a resurselor naturale şi habitatelor.

În plus, se poate spune că sectorul piscicol este un sector de dimensiuni mici în comparaţie cu alte sectoare din industria alimentară, zootehnie şi culturi agricole. Se întâmplă adesea ca nevoile sectorului piscicol să cadă pe planul al doilea când sunt tratate şi alte sectoare.

Pot exista, de asemenea, conflicte între politicile sectoriale în ceea ce priveşte priorităţile guvernamentale centrale la nivel local sau chiar segmentele sectorului particular.

Sectorul particular este preocupat de atingerea unui set complet diferit de obiective care sunt legate de noţiuni ca: supravieţuirea companiei, realizarea profitului, numărul şi calitatea angajaţilor, nivelul salariilor şi/sau riscul.

Adesea aceste obiective ajung în conflict cu obiectivele guvernamentale. Prin urmare va fi necesar să existe o cooperare a sectorului particular pentru definirea şi identificarea sprijinului de care are nevoie, pentru armonizarea diferitelor scopuri urmărite, pe care tot sectorul particular le identifică.

În plus, chiar scopurile urmărite şi strategiile de atingere a acestora pot fi diferite de la o companie particulară la alta. Acest lucru înseamnă că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin sprijinul şi reglementările sale, va trebui să asigure şi o flexibilitate care să poată trata o parte cât mai mare a sectorului.

Unul dintre cele mai pronunţate conflicte există între sectorul piscicol şi celelalte sectoare. Strategiile adoptate de alte sectoare cum ar fi cel extractiv, agricol, forestier, energetic sau turism au intrat în trecut adesea în conflict cu cele ale sectorului piscicol.

Aceste conflicte dintre politicile sectoriale pot crea incertitudine în mediul funcţional al sectorului particular şi pot duce la mărirea costurilor şi riscurilor la care se expune. Pentru a se trece peste aceste conflicte trebuie reformat în întregime sistemul de gestionare-administrare a sectorului piscicol, iar cei în măsură să formuleze politica sectorială să deţină calificarea necesară şi resursele de a reduce conflictele şi să creeze mediul de bază şi cu caracter reglementar.

Cred că actul normativ de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008, adoptat recent cu modificări şi completări de Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, va rezolva conflictele sus menţionate.