Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Genocidul românilor"

Cu toţii am fost martorii anunţării de către preşedinte a măsurilor anticriză pe care românii le vor suporta de la 1 iunie 2010. Am hotărât să fac această declaraţie politică în plenul Parlamentului deoarece mi se pare că trăim nişte vremuri în care dispreţul faţă de legile fundamentale ale statului, faţă de cetăţenii acestui stat, la urma urmei, faţă de viaţă sunt mai accentuate decât la orice regim politic postdecembrist.

O să le iau pe rând. Personal, am fost deranjat de faptul că toate aceste măsuri prin care românilor li s-a adus la cunoştinţă că pensiile şi ajutorul de şomaj se reduc cu 15% şi că salariile se reduc cu 25% au fost anunţate de preşedintele României deşi, din punct de vedere constituţional, cel care conduce Guvernul României, deci gestionează chestiunile acestea, este premierul. Prin urmare, actualul preşedinte a devenit, conştient, preşedintele-premier al României şi, din acest punct de vedere, Guvernul poate să îşi facă băgăjelul şi să plece acasă. Şi poporul poate să doarmă liniştit, primul cârmaci al ţării veghează la timona României.

Singurul gheţar care "obstrucţionează" orizontul nemărginit din faţa ochilor căpitanului de vas mai este Parlamentul, o parte din el, care se încăpăţânează să îi atragă atenţia celui mai priceput dintre români, ilustru economist şi reputat finanţist, că, înainte de toate, România este un stat constituţional.

Constituţia, acest coşmar proptit în calea fericirii căpitanului! Constituţia, singura care îndrăzneşte să nu stea dreaptă în faţa conducătorului nostru mult iubit! Constituţia, cea atât de terfelită, de hulită şi de imperfectă încât căpitanului i-ar veni să o modifice pe loc! Să scrie în ea că România a avut, are şi va avea un singur conducător, pe el şi pe urmaşii urmaşilor lui încununaţi de "succesuri" ca şi el! Constituţia, această "sintagmă" folosită de oamenii răi ai acestei ţări, de moguli, de ziarişti răuvoitori, de opoziţie, este cea care garantează dreptul la muncă al românilor, al acelor români cărora preşedintele-premier le va lua 25% din venituri, fără să se gândească la faptul că poate majoritatea celor care muncesc la stat au rate la bănci sau fel de fel de obligaţii financiare contractate înainte ca aceste idei nefericite să apară în mintea luminată a primului finanţist al ţării.

Constituţia mai garantează şi dreptul la viaţă, iar pensionarilor cărora li se va reduce pensia cu 15% li se pune în pericol acest drept fundamental. Pensionarii vor fi puşi în faţa unor alegeri dramatice: să cumpere mâncare, să plătească întreţinerea şi lumina, să cumpere medicamente? Nu vor avea bani pentru toate aceste cumpărături şi atunci vor trebui să aleagă. Dacă vor alege pâine şi medicamente, mai devreme sau mai târziu se vor trezi în beznă, iar mai apoi se vor trezi fără locuinţe. Dacă vor alege pâine şi utilităţi vor plăti cu viaţa această alegere. Este ceea ce vrea noul nostru cârmaci. Cei amărâţi, cei umiliţi, cei săraci să plătească! Să plătească cu munca lor, cu viaţa lor huzurul clasei conducătoare! Cei mulţi să fie cei care să ducă, pe umerii lor, greutăţile acestor vremuri iar cei din ministere, din Palatul Victoria, dar mai ales de la Cotroceni să nu simtă vicisitudinile acestor vremuri. Nici ei şi nici clientela lor politică!

Cei mulţi - medicii, profesorii, poliţiştii, asistenţii, funcţionarii - să meargă la lucru, de la 1 iunie 2010, opt ore, la fel ca şi până acum, dar să ia cu 25% mai puţini bani, iar aparatul clientelar din administraţia centrală, din ministere să stea nestingherit la cafele. Ba, mai mult, secretari de stat din acest guvern de incompetenţi să inventeze posturi de ataşaţi economici în Uruguay ca să-şi angajeze copiii, aşa cum a făcut secretarului de stat Maria Pârcălăbescu, fost candidat PDL.

Cei mulţi - pensionarii - să ia cu 15% mai puţini bani lună de lună, dar cheltuielile cu achiziţiile publice să rămână la fel de mari că ar fi grav să fie afectată clientela politică a căpitanului. Cu ce bani să îşi mai pună chipul în ramă, la fiecare colţ de stradă, dacă "băieţii deştepţi" nu mai sug de la ţâţa bugetului de stat?

Cei mulţi, cei 1 milion de şomeri ai Guvernului Băsescu-Boc să stea acasă şi în continuare. Să ia o indemnizaţie cu 15% mai mică şi să nu aibă niciun orizont de mai bine, în loc să muncească pe şantierele pe care un guvern responsabil le-ar fi deschis pentru a încerca să evite criza. De ce să avem investiţii publice în infrastructură dacă nu putem să facem cele mai scumpe autostrăzi din lume? Suntem prea săraci ca să facem autostrăzi ieftine! Şi dacă niciun investitor nu se încumetă să construiască atât de scump cât se încumetă "clasa conducătoare" să plătească, mai bine nu mai construim nimic în ţara asta şi aşteptăm calmi, surâzători ca nava să intre direct în gheţarul care îşi arată adevăratele dimensiuni ale tragediei, undeva la orizont.

Din nefericire, pe nava condusă de marele căpitan sunt 23 milioane de români, iar tragedia unui naufragiu marca PDL ne va afecta pe toţi. Fireşte, "eşecele" vor fi ale clicii PDL, însă tragedia va fi a celor 23 de milioane de locuitori ai României, cei mulţi care deja au fost aruncaţi peste bord şi care se zbat să înoate în apele reci ale oceanului fără veste de salvare şi fără a şti direcţia în care este ţărmul.