Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Sonea:

Declaraţie intitulată "România la...ţară"

În aşteptarea Zilelor Rebreanu, răsfoiam o biografie al lui scriitorului, de la a cărui naştere se împlinesc în curând, la 27 noiembrie, 118 ani (n.1885 - m.1944) şi reciteam discursul de primire în rândul Ťnemuritorilorť academicieni, alături de ceilalţi năsăudeni - ŤLaudă ţăranului românť.

Mă întrebam cum a evoluat viaţa acestui lucrător urmărit de Ťblestemul pământuluiť " Astăzi aproape 10 milioane de suflete constituie populaţia rurală a României şi mare parte dintre aceştia reprezintă o gravă problemă socială, a cărei rezolvare depăşeşte în dificultate problema pensionarilor şi a şomerilor " Situaţia se datorează lipsei unei politici coerente pentru agricultură şi pentru locuitorii satelor. Ţăranii au fost într-un război continuu începând din 1990. Superficialitatea studiată a legilor de retrocedare, creşterea intenţionată şi nejustificată a preţurilor la utilajele agricole şi combustibili, indiferenţa conducătorilor faţă de rezultatul muncii ţăranului, prin susţinerea importurilor şi lipsa unei minime protecţii a produselor agricole româneşti, reducerea dramatică a numărului de animale, subvenţionarea formală şi mai degrabă propagandistică în raport cu alte state vecine etc. au fost componente ale războiului dus de chiar ministerele agriculturii şi de guvernele de după 1990.

La toate relele omeneşti s-au mai adăugat şi urgiile naturii. Şi când natura a oferit ţăranilor condiţii climatice generoase, adversari au devenit căutătorii de comori, adică acei care, fără muncă, doreau obţinerea de profituri. Dezvoltarea serviciilor în mediul rural este strict dependentă de completarea şi modernizarea infrastructurii, domeniu vital pentru operaţiunile comerciale, cât şi în cel al atractivităţii investitorilor străini pentru noi obiective economice. Obiectivul principal pare a fi absorbţia uriaşului excedent de forţă de muncă de la sate. Dar de ce se vorbeşte de acest excedent din moment ce suprafeţe uriaşe rămân nelucrate, sau sunt exploatate sub potenţial? Toate piedicile puse în calea activităţii ţăranului au fost bine regizate şi puse în practică, exact cu scopul de a determina renunţarea la pământ în ultimă instanţă, pentru ca acesta să fie apoi acumulat la preţuri minime de viitorii latifundiari, care vor ajunge la reintroducerea şerbiei sau a proletariatului agricol,cu aceeaşi soartă ca şi cel muncitoresc.

Deocamdată se vorbeşte despre dezvoltarea activităţilor neagricole în mediul rural , tocmai pentru ca soarta populaţiei de la sate să depindă de mila demagogică a guvernului, de forma "milionul si pogonul", de comasarea, la ordin, a terenurilor agricole în asociaţii gen întovărăşire, de fondurile SAPARD. Indiscutabil, viaţa la ţară depinde de urbanizarea satelor, prin intrarea acestora în sfera producţiei de servicii şi industrie mică. Acest fapt nu se va produce prin simple promisiuni în campania electorală, ci prin declanşarea unui program politic sănătos şi ambiţios, care trebuie să cuprindă elemente ca : - facilităţi fiscale; facilităţi majore pentru investitori; reabilitarea învăţământului la sate; reducerea dependenţei faţă de cercurile politice judeţene, de baronii locali;redistribuirea alocaţiilor bugetare pentru agricultură din sfera consumului în sfera dezvoltării, dar nu trebuie să determine fuga de pământ, ci depăşirea etapei agriculturii de subzistenţă. Acesta va fi semnalul ieşirii ţării din marasmul economic al tranziţiei. Este clar că rezolvarea agriculturii, a problemei rurale, poate ajuta la rezolvarea situaţiei altor ramuri ale economiei româneşti aflate în colaps şi implicit la cea a asistaţilor sociali.

PRM, prin conducerile comisiilor pentru agricultură, deţine date privind erorile grosolane şi consecinţele lor pe termen lung pentru economia României. Totodată, prin Programul pentru agricultură, PRM propune o serie de soluţii practice, iar prin iniţiativele legislative se doreşte îmbunătăţirea cadrului juridic din domeniu. Chiar dacă au trecut 100 de ani de la "Răscoala" povestită de Rebreanu şi ţăranul are, în parte, o altă condiţie, la munca pământului se manifestă la fel şi este tratat la fel de guverne şi conducători. Tot mai mulţi copii abandonează şcoala, încep să se manifeste atitudini de tip rural, desigur, cele negative, se uită tradiţiile culturale, morala şi decenţa care constituiau odată emblema satului românesc. Nu se mai poate vorbi de o implicare a intelectualilor, câţi mai sunt, în viaţa satului.

Propuneam două iniţiative legislative prin care doream încadrarea învăţământului primar şi a cabinetelor medicale cu persoane calificate, provenite dintre tinerii localnici, prin acordarea de burse de către consiliul local, aceşti oameni având responsabilitate, s-ar fi simţit datori faţă de comunitate, dar nu am avut succes, în faţa avalanşei de binefaceri ale guvernului. Din păcate, mai degrabă se găsesc bani pentru deplasări şi afaceri decât pentru susţinerea unor domenii ca învăţământul şi sănătatea la ţară.

Dacă Rebreanu ar putea scrie un roman al ţăranului român de astăzi, Ion şi Ana s-ar cunoaşte la discotecă, Petre ar provoca revolta pentru prioritate la obţinerea de fonduri din străinătate, iar zestrea nu ar mai fi câteva hectare de pământ sau pădure, ci "făina" de import consumată cu seringa. Drama ar avea acelaşi final, prin secure, ştreang sau "glonţ". Şi, la urma urmei, finalul contează. Este clar că este nevoie de o altă normalitate în România.