Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

"Cadastrul agricol şi publicitatea imobiliară, în confruntare cu birocraţia şi taxele mari"

Este un lucru cert că lucrările prevăzute de lege pe linia cadastrului agricol, a evidenţei terenurilor extravilane (şi nu numai) pe deţinători, pe categorii de folosinţă şi obligaţii fiscale aferente, sunt obiective prea îndepărtate pentru autorităţile locale, sunt cauzele unor blocaje administrative care diminuează şi îngreunează activitatea de încasare a veniturilor bugetare constituite din impozitele agricole determinate în funcţie de suprafeţele existente în fiecare unitate administrativ-teritorială.

Este drept, există registre agricole în multe localităţi conduse operativ şi sistematic, există evidenţe care asigură baza de date pentru subvenţii, există, desigur, şi desfăşurătoare fiscale pentru toţi contribuabilii.

Există însă, într-o măsură şi mai mare, diferenţe notabile între situaţia efectivă din teren (cu sarcinile fiscale stabilite) şi gradul de colectare a impozitelor aferente acestor terenuri. Dacă obligaţiile fiscale ce decurg din deţinerea acestor terenuri au fost, în multe situaţii, stabilite în corelare cu structura şi întinderea suprafeţelor existente, în mod frecvent procentul de încasare a impozitelor respective este mult mai mic, în majoritatea cazurilor privând bugetele locale de importante resurse financiare.

Cauza acestei situaţii este legată de întârzierile în aplicarea legilor fondului funciar, de proliferarea schimburilor de terenuri fără acte autentice, dar mai ales de faptul că cei care fac schimbul de proprietăţi nu sunt interesaţi şi de plata măsurătorilor şi documentaţiilor cerute de înscrierea în registrele publicităţii imobiliare, evitând în acelaşi timp să achite şi impozitele aferente pentru terenurile aflate în aceste situaţii.

Legea prevede scutirea de astfel de taxe pentru terenurile extravilane în cazul primei înregistrări a terenurilor care au făcut obiectul reconstituirii şi constituirii drepturilor de proprietate. Facilitatea este însă nesemnificativă şi prea puţin utilă întrucât se solicită pretutindeni efectuarea de măsurători privind stabilirea mărimii şi configuraţiei terenurilor din titlul de proprietate, ceea ce implică plata unor servicii de specialitate către firmele autorizare, care îşi stabilesc tarifele într-un regim de monopol (sau cel puţin de poziţie dominantă pe această piaţă). În consecinţă, transferul de proprietăţi se blochează, procesul de intabulare a imobilelor trenează, iar pentru bună parte din terenurile agricole extravilane plata impozitelor datorate bugetelor locale nu este "revendicată" de nimeni. Pe ansamblu, sumele necolectate din această cauză sunt mari, iar fenomenul de comasare a terenurilor, absolut necesar cerinţelor impuse de alcătuirea unor exploataţii viabile, stagnează, cu toate consecinţele nefaste asupra redresării producţiei agricole.

Consider că modificarea actelor normative care reglementează practicarea acestor taxe şi servicii, în sensul extinderii situaţiilor de scutire sau diminuare a plăţii acestora, este un demers care ar putea avea efecte pozitive, în timp, în această privinţă.

În fond, de ce ar fi nevoie de măsurători în cazul primei înregistrări în Cartea funciară, ştiut fiind că însăşi retrocedarea (cu punerea în posesie efectivă) a avut loc după operaţiuni riguroase şi repetate de măsurare a suprafeţelor, de stabilire a dimensiunilor parcelelor şi a vecinătăţilor, însuşite şi avizate de către Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară?