Dezbateri parlamentare

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: " Este preocupat Guvernul Tăriceanu de reducerea decalajelor economice ale României faţă de ţările membre ale Uniunii Europene ?"

Cu cât ne apropiem de data integrării României în Uniunea Europeană, cu atât mai mult se impune aprecierea obiectivă a puterii economice şi a productivităţii economiei ţării noastre comparativ cu ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi a măsurilor necesare pentru atenuarea decalajelor economice existente faţă de aceste ţări.

O sursă importantă de informaţii pentru fundamentarea unor astfel de măsuri o reprezintă datele publicate anual de Banca Mondială cu privire la nivelul şi evoluţia unor indicatori cum sunt: produsul intern brut (p.i.b.), venitul naţional brut pe locuitor sau pentru o comparabilitate mai apropiată de realitate, venitul naţional brut pe locuitor, exprimat în parităţi ale puterii de cumpărare.

Creşterea economică astfel exprimată reflectă gradul de valorificare a capitalului uman şi material al unei ţări, respectiv nivelul de productivitate realizat, dar şi sursa bunăstării membrilor societăţii. Din păcate, deşi economia românească a realizat în ultimii patru ani o creştere medie anuală de circa 5% a produsului intern brut pe locuitor, iar în 2004 a avut un ritm mult mai ridicat, de 8,2%, totuşi ea continuă să se afle sub nivelul realizat de cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene şi chiar faţă de Bulgaria, cu care candidează alături la integrarea europeană.

Astfel, potrivit datelor publicate de Banca Mondială, în anul 2003, nivelul venitului naţional brut pe locuitor exprimat în parităţi ale puterii de cumpărare realizat de România a fost de numai 7.140 dolari/locuitor, în timp ce Bulgaria s-a situat la un nivel de 7.540 dolari/locuitor, iar Luxemburg a realizat cel mai ridicat nivel, de 55.500 dolari/locuitor.

Decalajele economice ale României faţă de ţările membre ale Uniunii Europene, respectiv faţă de Bulgaria sunt diferenţiate între 105,7% (Bulgaria ) şi 773,3% ( Luxemburg ). Între aceste limite se situează : Danemarca (434,9%) ; Irlanda ( 432,9%); Belgia (405,0%); Olanda (400,0%); Franţa (387,1%); Germania (386,7%); Italia (375,8%); Spania (310,2%); Grecia (278,7%); Cipru (274,5%); Slovenia ( 267,5%); Malta (249,0%); Portugalia (248,0%); Republica Cehă (218,5%); Ungaria (193,8%); Polonia (157,0%) etc.

Reducerea treptată a decalajelor economice printr-o politică de creştere economică accelerată constituie o cerinţă obiectivă pentru România , dacă se doreşte înlăturarea " lanternei roşii " , reflectată de cel mai redus nivel al acestui indicator şi de cea mai redusă putere de cumpărare a populaţiei, faţă de toate ţările membre şi candidate , în prezent, pentru integrarea europeană.

Guvernul Tăriceanu şi-a propus ca obiectiv, mai mult declarativ, realizarea unei creşteri economice în perioada actualei legislaturi de cca. 5% în medie pe an. În aceste condiţii, ţinând seama că toate ţările din comunitatea europeană depun eforturi pentru accelerarea creşterii economice, reducerea decalajelor economice faţă de media acestor ţări ar presupune o perioadă de 30 - 40 de ani, ceea ce înseamnă practic o generaţie.

Soluţionarea acestei probleme complexe cere măsuri pertinente din partea Guvernului Tăriceanu pentru accelerarea creşterii economice şi pentru scurtarea pe această cale a perioadei necesare pentru reducerea decalajelor economice, ţinând seama de cerinţele şi de răbdarea cetăţenilor români pentru asigurarea traiului decent prevăzut de Constituţia României. Trebuie avut în vedere, în această privinţă, că şi răbdarea populaţiei îşi are limitele ei.

Calculele arată că în condiţiile unei creşteri economice de 7-8 % în medie pe an, perioada pentru reducerea decalajelor economice s-ar putea reduce la 20 - 25 de ani. Astfel de ritmuri, în ultimii ani, s-au realizat în Irlanda, Letonia, Lituania, iar peste 5% în Bulgaria, Estonia şi Ungaria.

Până în prezent, măsurile întreprinse de Guvernul Tăriceanu nu reflectă o preocupare adecvată pentru creşterea economică şi reducerea decalajelor economice.

Cu ocazia trecerii la cota unică de impozitare a veniturilor, Guvernul Tăriceanu a declarat că se deschid perspective deosebit de favorabile pentru atragerea investitorilor strategici străini. După aproape o jumătate de an de guvernare, semnele unei invazii masive de capital în economia românească nu sunt vizibile. Îngrijorător este şi faptul că potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primele două luni ale anului în curs, investiţiile străine directe atrase de România au fost în scădere cu 20% faţă de perioada similară a anului trecut.

Totodată, nu se pot sesiza nici eforturile capitaliştilor români pentru extinderea volumului de investiţii în activităţi productive, care să contribuie la o creştere economică viabilă şi la prosperitate.

Multe din măsurile luate de Guvernul Tăriceanu poartă amprenta improvizaţiei şi a lipsei unei fundamentări economice temeinice. Ca urmare, ele frânează creşterea economică, crearea de noi locuri de muncă şi sporirea veniturilor reale ale populaţiei.

Printre acestea se pot exemplifica: renunţarea la construirea autostrăzii Borş - Braşov, contractată cu consorţiul american Bechtel şi apoi revenirea în sensul reducerii finanţării pentru executarea acestui obiectiv; sistarea unilaterală a negocierilor cu compania franceză Vinci pentru construcţia tronsonului Comarnic - Predeal din cadrul autostrăzii Bucureşti - Braşov, precum şi a acordului pentru construirea tronsonului Bucureşti - Ploieşti cu compania austriacă Strabag şi a tronsonului Predeal - Braşov cu un consorţiu israelian; repetatele amânări ale privatizării unor mari unităţi economice cum sunt: Electroputere - Craiova, Tractorul şi Rulmentul - Braşov; lâncezeala privatizării marilor regii autonome şi a companiilor naţionale; insuficienta folosire a fondurilor acordate de Uniunea Europeană prin programele ISPA, SAPARD, PHARE; agonia rafinăriei RAFO; schimbarea sistemului de subvenţionare a agricultorilor; masiva creştere a accizelor, taxelor şi impozitelor etc.

Toate aceste măsuri, prin însăşi esenţa lor, evidenţiază faptul că Guvernul Tăriceanu nu are sau nu a putut să-şi elaboreze o strategie fundamentată cu privire la o creştere economică viabilă, risipindu-se în numeroase încercări de a da vina pe cei care au fost la putere în legislatura anterioară pentru toate relele pe care le întâmpină economia.

Iată de ce cred că ar fi necesar ca Guvernul Tăriceanu să prezinte Parlamentului României strategia sa privind o creştere economică accelerată si pârghiile, respectiv măsurile concrete, etapizate pentru reducerea sau eliminarea decalajelor economice care ne despart de ţările membre ale Uniunii Europene.

O astfel de strategie dezbătută în Parlamentul României ar putea aduce din partea tuturor forţelor politice o contribuţie importantă la fundamentarea dezvoltării economice, precum şi la ridicarea bunăstării populaţiei. Totodată, rezultatele unei astfel de dezbateri ar constitui un argument important pentru combaterea părerilor unor eurosceptici referitoare la România, exprimate în Parlamentul European, precum şi un element suplimentar pentru motivarea integrării ţării noastre, la termenul stabilit, în Uniunea Europeană.