Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Berci:

"Recensământul portocaliu"

Am ajuns să vedem, pentru a nu ştiu câta oară în ultimii trei ani, gradul de incompetenţă şi decredibilizare la care au ajuns instituţiile statului sub oblăduirea guvernării Băsescu-Udrea-Boc. Primul recensământ organizat în ţara noastră, în acord cu normele europene în materie, a fost presărat de gafe şi practic ratat. O sumă uriaşă, adică 45 de milioane de euro, s-au dus pe apa sâmbetei. Răspunde cineva de această sumă şi de faptul că datele recensământului sunt mai mult decât aproximative? Nu cred. Asumarea răspunderii este o sintagmă care nu are nimic în comun, prin asociere, cu actul de guvernare exercitat de portocalii şi "oastea de strânsură" a lui Gabriel Oprea.

Pe site-ul Institutului Naţional de Statistică (INS) se precizează că informaţiile obţinute vor sta la baza "fundamentării strategiei şi a programelor de dezvoltare regională, precum şi a programelor de dezvoltare economică şi socială a unor regiuni şi zone defavorizate". Greu de crezut că datele aproximative obţinute la recensământ pot constitui un instrument de referinţă pentru orice tip de strategie.

Să enumerăm doar câteva gafe şi mostre de incompetenţă şi diletantism:

* În lipsa unei minime campanii de informare a populaţiei, primul recensământ european din România a început cu stângul şi a intrat rapid în fundătură. Curat mioritic. Vergil Voineagu, directorul INS, s-a plâns că televiziunile comerciale au cerut 20.930 euro pentru promovare. La zecile de milioane de euro duse pe apa sâmbetei e, să recunoaştem, o economie.

* Problema CNP-ului, fără a intra în detalii, a fost o mostră monumentală de prostie şi incompetenţă portocalie, pe care cred că nu o putea imagina nici genialul dramaturg I. L. Caragiale.

* Faptul că în ultima zi a recensământului recenzorii au spart norma ca altădată stahanoviştii sovietici, înregistrând de 4-5 ori mai multe gospodării decât în zilele anterioare, vorbeşte de la sine despre acurateţea informaţiilor înscrise.

Recensământul populaţiei constituie categoric un eşec de mari proporţii, care pune în evidenţă faptul că flagelul politizării face ravagii în rândul celor 2145 de angajaţi ai INS.

Politizarea instituţiilor statului, angajarea pe criterii exclusiv politice de la şefii serviciilor deconcentrate până la şefii de birou, consilieri, directori de şcoli şi spitale şi chiar şoferi este expresia clară a partidului-stat caracteristică societăţilor totalitare.

Din păcate, noţiunile de competenţă, moralitate, decenţă, concurs nu îşi găsesc locul în preocupările puterii portocalii, iar corupţia şi nepotismul fac casă bună cu lipsa de profesionalism.

Contează doar gradul de susţinere pe care candidatul la o funcţie sau alta îl are în partid şi obedienţa în faţa şefilor.

Decredibilizarea statului şi a instituţiilor sale, asociată cu accesul nelimitat la banul public explică de ce suntem percepuţi în exterior ca un stat şi o populaţie ciudate la marginea Europei.