Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Mocioalcă:

"Europa te vrea popular?"

Ceea ce se întâmplă în acest moment în politica românească sau, dacă doriţi, într-o anumită parte a ei, este, pentru un observator serios, cel puţin amuzant, dacă nu chiar grotesc. Isteria care a cuprins mai multe partide, o dată cu adierea "vântului" european pe plaiurile mioritice, ar fi oricum demnă de o cauză mai bună, iar energiile politice cu siguranţă ar trebui canalizate spre zonele nobile ale politicii, şi nu spre subteranele ei mocirloase, scăldate în interes.

Nu se întâmplă, însă, aşa. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, şi unele formaţiuni au şi început să umble frenetic la doctrine, la şuruburile intime, la pârghii şi pârghiuţe, pentru a schimba macazul spre un curent în mare vogă în lumea europeană. Anume, curentul popular. E uimitor cum partide, care, totuşi, au câştigat nişte alegeri în România, cum ar fi, de pildă, PNL, cochetează cu doctrina populară abia acum, când ea e la modă în Europa. De altfel, s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar atât de surprinzătoare, deoarece liberalii români sunt urmaşii unui conglomerat politic incoerent, reuşind abia în ultima vreme să strângă sub aceeaşi umbrelă diversele tipuri de liberali. Să nu mai vorbim de ţărănişti sau de cei de la Acţiunea Populară. Într-un fel caraghioasă este şi "manevra" PUR, care a devenit Partid Conservator, dorind să se afilieze la Partidul Popular European. Ce mai contează fosta doctrină umanistă? PUR cochetează ba cu social-democraţia, ba cu liberalismul, acum cu popularii, ce mai contează? Aglomeraţia aceasta, însă, călcatul acesta pe bătături pe culoarul popular, din a cărui doctrină sunt convins că cei care bat la porţile ei nu înţeleg mai nimic, nu face decât să discrediteze politica românească şi s-o readucă în copilăria ei de după 1989.