Dezbateri parlamentare

Domnul Radu Lambrino:

"Abuzurile şi afacerile Primăriei Timişoara în domeniul construcţiilor de imobile"

Chiar în aceste zile a fost finalizată o primă parte a muncii Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România, o comisie formată din specialişti şi experţi de renume în domeniu şi fără o implicare sau parti-pris politic. Documentul elaborat de Comisie în această primă fază este intitulat "Măsuri prioritare de protecţie - O ilustrare a stării de fapt" şi constituie un semnal de alarmă disperat pentru salvarea patrimoniului indiferent de natura acestuia. În ceea ce priveşte patrimoniul construit, documentul atrage atenţia asupra diferitelor lacune în reglementările problematicii patrimoniului, dar şi asupra diverselor practici de încălcare a legislaţiei în vigoare.

Ceea ce se întâmplă însă în Timişoara depăşeşte în pesimism concluziile acestei Comisii şi spun aceasta deoarece la Timişoara cele mai mari abuzuri sunt comise chiar de instituţia care ar fi trebuit să vegheze la conservarea patrimoniului şi a specificului atât de apreciat al acestui oraş, şi anume Primăria, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timişoara. Nu este prima dată când atrag atenţia asupra distrugerii iremediabile a patrimoniului oraşului, fie că e vorba de clădirile din centru a căror faţadă este distrusă de noii proprietari, fie că e vorba de aspectul unor străzi întregi care sunt îngropate în betoane în folosul unor afaceri cu locuri de parcare, fie că e vorba de apariţia unor clădiri de birouri în zone cu un cu totul alt specific.

Astăzi voi atrage atenţia asupra unui alt aspect, la fel de important. Este vorba de interesele şi ilegalităţile care se ascund în spatele distrugerii unor întregi zone tradiţionale rezidenţiale de imobile familiale prin acordarea abuzivă şi preferenţială a unor autorizaţii de construcţie de imobile de tip bloc. Probabil că mai puţină lume ştie faptul că în Timişoara o parte consistentă a populaţiei locuieşte în zone rezidenţiale de tip case, existând cartiere întregi, precum Cartierul Elisabetin, în care regimul general de înălţime şi ţesătura străzilor au o valoare istorică aparte. Nu este vorba aşadar de noile cartiere rezidenţiale sau aşa-numitele cartiere de vile, ci de zone rezidenţiale tradiţionale în care regimul de înălţime este de obicei de P sau P+M.

Problema este că în aceste cartiere au început să apară şantiere din care se înalţă blocuri cu 2, 3 sau mai multe niveluri, situaţie din care, dincolo de distrugerea definitivă a specificului zonei, rezultă modificarea radicală a calităţii vieţii celor care deja locuiau în acele cartiere. Străzile înguste ce nu permit preluarea unui flux atât de mare de maşini, intimitatea curţilor violată de ferestrele blocurilor care dau înspre vecini, reducerea spaţiilor verzi - iată doar câteva din consecinţele unei politici publice dezastruoase a actualei administraţii locale din Timişoara.

Despre abuzurile legate de aprobarea unor astfel de proiecte nu voi insista aici, ci în cadrul discuţiilor pe care le voi iniţia pe această temă în calitate de vicepreşedinte la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. Iată însă doar câteva titluri de articole din presa locală referitoare la acest subiect: "Locuitorii de case se opun construcţiei de blocuri în cartierele lor", "Culmea afacerilor imobiliare: Trei instituţii lucrează legal ca să rezulte ceva ilegal", "Afacerea HCL 140", "De la primarul Ciuhandu pentru patronul Ciuhandu junior - o hotărâre de consiliu local".

Voi reveni pe această temă pe măsură ce instituţiile abilitate vor acţiona în această privinţă în urma sesizărilor pe care le voi face.