Dezbateri parlamentare

Domnul Iulian Vladu:

Societatea energetică, încotro?

Declaraţia mea politică se intitulează "Societatea energetică, încotro?", definind o problemă în condiţiile creşterii consumului de energie, a necesităţii retehnologizării sau închiderii unor centrale pe cărbune, a descoperirii de surse de energie regenerabilă etc. trebuie să fim conştienţi că principala provocare a economiei energetice va fi găsirea unor modalităţi de a genera mai multă bogăţie fără costuri suplimentare de energie, eventual conservarea sau urmărirea continuă a unei eficienţe sporite. Şi când vorbim despre conservare, nu ne referim doar la un consum mai mic de energie, ci şi la eficienţă, în sensul în care, cu acelaşi consum, am obţine mai multă bogăţie, am produce mai multe bunuri şi servicii. Dar, este esenţial ca economia noastră în continuă expansiune să aibă capacitatea de a asigura o energie care să conţină o cantitate mai mică de carbon sau deloc.

În ciuda preţurilor mari la energie şi a neliniştilor legate de securitatea energetică, guvernanţii nu vorbesc despre modul în care utilizăm energia, despre comportamentul raţional sau iraţional al consumatorului, despre cât irosim din ea şi ce am putea face în acest sens. Spre exemplu, cumpărătorii de automobile se concentrează aproape în întregime asupra preţului de achiziţie al maşinii şi nu asupra costurilor ulterioare: asigurare, reparaţii şi, evident, consumul. Aşadar, foarte multe persoane achiziţionează maşini mai mari şi mai puţin eficiente, în ciuda costurilor ridicate la energie.

În aceste condiţii, apare o altă problemă, guvernanţii, bazându-se, în general, pe comportamentul raţional al consumatorilor în achiziţionarea energiei sau a produselor pe care le utilizează (ar fi util ca decidenţii politici să organizeze dezbateri publice cu privire la comportamentul consumatorului). Bineînţeles, protejarea climei este un imperativ pe termen lung. Aşadar, un obiectiv important trebuie să fie nivelul de emisii sau numărul de litri consumaţi la suta de kilometri, însoţite de penalizări pentru neîndeplinirea lor, acordând totodată suficientă libertate de mişcare pieţei pentru a le atinge. Consumatorii ar trebui stimulaţi de către Guvern, printr-o taxă substanţială. Astfel, consumatorii care aleg un vehicul care consumă peste 121/100 km să plătească o taxă, taxă care ar urma să fie rambursată celor care ar consuma doar 6 l la suta de km. Totodată, să se aloce subvenţii generoase producătorilor de energie regenerabilă, viitorul societăţii energetice. Combustibilii alternativi, precum hidrogenul, biocombustibilii, energia solară şi eoliană vor fi esenţiali în structurarea energetică viitoare, dar trebuie să fim şi eficienţi. Trebuie să căutăm încă de acum soluţii pentru a avea la dispoziţie mai multe opţiuni pentru alegerea de alimentare cu energie şi pentru a ne bucura de mai multă libertate în alegerea soluţiilor. Trebuie să nu mai existe această nepăsare energetică de care au dat dovadă aceşti guvernanţi care ne conduc.

Securitatea energetică nu înseamnă numai aprovizionare, oricât petrol sau gaz am descoperi, aceasta nu va avea nicio valoare dacă nu dispunem de infrastructura fizică, de stabilitatea politică şi de resursele tehnice şi financiare de a-l transporta către cei care au nevoie de el. Şi este necesar să existe dezbateri, în condiţiile în care efectele aşteptate ale schimbării climatice - de la creşterea nivelului mărilor până la o sporire a numărului şi frecvenţei furtunilor şi a secetelor - îşi fac simţită prezenţa din ce în ce mai mult.