Dezbateri parlamentare

Domnul Mircia Giurgiu:

"Mai există vreo şansă pentru agricultura românească?"

Agricultura reprezenta înainte de 1989 principala sursă de venituri a românilor. Odată cu deschiderea graniţelor şi liberei circulaţii a mărfurilor, s-a deschis şi piaţa importurilor de produse agricole. Acest lucru a însemnat, din nefericire, începutul sfârşitului pentru agricultura românească, mai ales că şi proprietatea este extrem de împărţită.

În aceste condiţii, se impune modificarea legislaţiei în vigoare, în special în sensul protejării producătorilor autohtoni din domeniul agricol.

Se cunoaşte faptul că în ţara noastră nu sunt asigurate elementele de infrastructură care să asigure activităţi rentabile în sectoarele de producţie agricolă şi mai ales de depozitare, prelucrare şi valorificare a acestor produse. Puţine din cele existente sunt noi sau modernizate.

În perioada 2007-2009, România a primit de la Uniunea Europeană aproape 4 miliarde de euro pentru susţinerea agriculturii. Banii ar fi trebuit să fie distribuiţi pe trei direcţii principale: plăţi directe, dezvoltare rurală (ce va include şi reconversia forţei de muncă) şi fonduri pentru intervenţii pe piaţă.

Agricultura românească, prin nefuncţionalitatea ei, este o sursă de inflaţie, de dezechilibru economic şi de instabilitate socială.

Dar toate acestea nu înseamnă că agricultura românească trebuie să ajungă în faliment.