Dezbateri parlamentare

Domnul Emil Strungă:

"13 aprilie 2005 - zi istorică şi norocoasă pentru România"

Ţara noastră a mai făcut un pas pe drumul anevoios al procesului de integrare în Uniunea Europeana (UE), poate cel mai dificil de până acum. Suntem mulţumiţi că o zi care este considerată cu ghinion, nouă ne-a purtat noroc şi am obţinut un scor bun pentru votul conform exprimat în Parlamentul European (PE), similar scorului obţinut în trecut de alte ţări candidate în procesul de aderare, ceea ce conferă, o dată în plus, credibilitate actualului guvern şi demonstrează că România a făcut progrese în procesul de aderare.

Dar analogiile se opresc aici pentru că avem şi multe diferenţe specifice. Deşi, din punct de vedere geografic şi istoric, România a făcut parte totdeauna din Europa, epoca tenebroasă pe care am traversat-o în a doua parte a secolului trecut, a deturnat temporar destinul nostru european. Schimbarea sensului nostru evolutiv readuce România pe drumul cel bun.

Trăim o perioadă comparabilă cu aceea a câştigării independenţei din 1878 sau a formării României Mari din 1918. Iată de ce ziua de miercuri, 13 Aprilie 2005, nu este numai o zi norocoasă, ci şi o zi istorică, marcând simbolic cea de a treia mare afirmare a României în evoluţia ei europeană. Istoria ne oferă acum a treia şansă: am obţinut-o greu, după reforme care au bătut pasul pe loc, după prestaţii uneori îndoielnice şi neconvingătoare.

Votul conform favorabil acordat acum de PE, este un cec în alb acordat României, care trebuie să ne determine să intensificăm ritmul acestor reforme. Ţara noastră aşteaptă cu interes momentul semnării tratatului de aderare la UE din 25 aprilie 2005, care, deşi practic este o formalitate, marchează faptul că de acum înainte drumul nostru în procesul integrării europene este ireversibil.

Trebuie să ne gândim cu seriozitate şi responsabilitate la etapele care urmează de acum înainte, prioritatea absolută a ţării fiind aceea de a continua să îşi respecte cu stricteţe toate angajamentele asumate. Această prioritate este imperativă, nu numai în ce priveşte respectarea calendarului aderării, cât mai ales pentru intensificarea procesului de modernizare al societăţii româneşti, «pentru pregătirea României de a deveni un membru de calitate al UE, începând cu 1 ianuarie 2007».

Votul de miercuri, 13 aprilie, reprezintă încununarea eforturilor clasei politice, societăţii civile şi tuturor celor care au fost implicaţi în procesul de aderare. Efortul nu a fost singular şi în consecinţă meritul nu aparţine în exclusivitate actualului Guvern. Din fericire pentru ţară, la acest capitol care vizează interese naţionale majore, clasa politică românească a dat dovadă de solidaritate, confirmând un principiu: "Contradicţia non contradictoria sed complementa sunt". Traducerea nu cred că mai este necesară.

Ar fi de preferat ca această solidaritate să se menţină şi în anii următori, România având numai de câştigat din această unitate, deoarece, pentru o vreme, beneficiile vor fi mult mai puţine în comparaţie cu sacrificiile şi costurile necesare integrării.