Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Duşa:

"Dezvoltarea regională în România"

Oriunde în Europa, politicile de dezvoltare regională au ca obiectiv major atenuarea dezechilibrelor între diferite regiuni prin stimularea investiţiilor în sectorul privat, încurajarea parteneriatelor public-privat, diversificarea activităţilor economice, având ca efect direct al acestora reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai.

În 2004, în România a intrat în vigoare Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regională în România, care stabilea 8 regiuni de dezvoltare, fiecare regiune cuprinzând mai multe judeţe. Principiile care au stat la baza elaborării politicii de dezvoltare regională au fost: descentralizarea procesului de luare a deciziilor la nivel central şi regional, parteneriatul între actorii implicaţi, planificarea prin programe şi proiecte şi cofinanţarea programelor şi proiectelor. Prin cadrul legislativ, creat atunci, se urmărea valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, cu accent pus pe dezvoltarea întreprinderilor, a pieţei forţei de muncă, stimularea investiţiilor, a dezvoltării tehnologice. Politica de dezvoltare regională se dorea a fi un cadru optim pentru investiţiile în infrastructură, dezvoltare rurală, protecţia mediului înconjurător etc.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană politica de dezvoltare regională a devenit foarte importantă din perspectiva maximizării capacităţii de absorbţie a fondurilor structurale. Din păcate, România are performanţe slabe în acest domeniu, iar o revigorare a politicii de dezvoltare regională trebuie să aibă în vedere tocmai acest obiectiv: atragerea banilor europeni. Ceea ce dorim să evidenţiem este faptul că reforma regională înseamnă a stabili competenţe sporite administraţiilor locale, în scopul creşterii ratei de absorbţie şi implicit eliminarea decalajelor. Reforma regională nu înseamnă o reorganizare teritorială. Evoluţia din ultimii ani indicăfaptul că diferenţele economice dintre regiuni încă se menţin.

Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 315/2004 stabileşte reorganizarea regiunilor de dezvoltare din România, mărind numărul acestora de la 8 la 16, grupate în 5 macroregiuni. Dublarea numărului regiunilor nu creşte calitatea şi eficacitatea actului administrativ, ci, dimpotrivă, ar avea efecte opuse, creând o birocraţie şi mai mare. Orice modificare în acest sens ar trebui însoţită de analize serioase a modelului actual de organizare, din care să rezulte necesitatea schimbărilor propuse.

Reforma regională nu trebuie să fie gândită în funcţie de interese de grup, politic sau etnic, ci trebuie să ţină cont doar de posibilităţile creşterii capacităţii de coordonare în interiorul regiunilor create, dar şi între regiuni, astfel încât decalajele economice între acestea să se reducă.