Dezbateri parlamentare

Domnul Gelil Eserghep:

Revine în discuţie problema minorităţilor naţionale?

Respectarea drepturilor minorităţilor naţionale este pentru mulţi dintre noi o noţiune abstractă, uneori considerată ca inutilă. Drepturile minorităţilor naţionale sunt parte a drepturilor omului, de aceea sunt adesea confundate sau contopite.

În România putem spune că nu ne confruntăm cu probleme ale minorităţilor naţionale (asta ar mai lipsi!), însă trebuie să fim conştienţi că trebuie să facem mai mult în această privinţă. E suficient să privim puţin spre vecinii noştri din Kosovo...

Am urmărit cu stupoare şi oarecare teamă evenimentele din regiune din ultimele zile. Regiunea balcanică este un butoi cu pulbere, gata oricând să explodeze din nou şi s-ar părea că nu e nevoie de prea multă "muniţie". Înecarea a doi copii albanezi urmăriţi de o ceată de sârbi în Kosovska Mitrovica a provocat un nou conflict între cele două etnii din regiune, care par să nu găsească soluţia de compromis privind convieţuirea paşnică. Privind din exterior, nu putem şti cu certitudine cine e de vină. Sârbii continuă să fie de vină pentru toate necazurile albanezilor, deşi regiunea este condusă acum de forţe politice albaneze. Şi totuşi, în acest moment, sârbii sunt cei cu adevărat persecutaţi în Kosovo.

Dacă pacea şi convieţuirea paşnică din regiunea balcanică au fost asigurate (se pare, fără prea mare succes) de forţele militare şi poliţieneşti europene, în România nu am avut nevoie de aşa ceva. Statul român, prin lege organică, recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale "dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Statul a luat măsuri pentru "păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale" care "trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români". A fost înfiinţat Consiliul Minorităţilor Naţionale, care "coordonează şi sprijină activitatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale". În cadrul Ministerului Informaţiilor Publice funcţionează Departamentul pentru Relaţii Interetnice, care se ocupă de asemenea de iniţiativele şi activitatea organizaţiilor minorităţilor naţionale.

Toate acestea sunt menite să garanteze drepturile minorităţilor naţionale şi să asigure convieţuirea paşnică între etnii. În plus, s-au creat condiţii pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii, a limbii şi a tradiţiilor diferitelor minorităţi. În şcoli, copiii aparţinând diferitelor etnii pot studia limba maternă.

Consider că se poate face mai mult. Există în România o discriminare neoficială, nevăzută, iar aceasta îi caracterizează pe mulţi dintre "majoritari". Catalogarea sau etichetarea unor minorităţi de către ceilalţi este un fel de discriminare. Iar cea mai mare discriminare este cea socială. Majoritatea localităţilor unde locuiesc compact persoane aparţinând minorităţilor naţionale sunt izolate, gradul de dezvoltare economică este scăzut. Guvernul trebuie să promoveze şi să susţină proiecte de dezvoltare regională adresate cu precădere localităţilor cu preponderenţă etnică.

În caz contrar, nu vom putea vorbi de egalitate efectivă între cetăţeni, şi mă refer aici la egalitatea între cetăţenii aparţinând prin origine etnică unei anumite etnii şi cetăţenii "majoritari". Nu vom putea vorbi de unitate în diversitate. Iar pe termen lung nu vom putea vorbi de consolidarea păcii şi a stabilităţii pe continent.

Nu vreau nici aşa zisa "discriminare pozitivă". Paradoxal, pentru multe minorităţi din ţara noastră aceasta ar fi un mare dezavantaj.

Nu vreau nici ca minoritarii să fie percepuţi ca oameni care cer drepturi speciale.

Sunt de acord doar cu discriminarea pozitivă temporară în cazul unor minorităţi etnice ce au nevoie de mai mult sprijin financiar de la guvern sau alte organizaţii internaţionale, până la încadrarea lor pe calea promovării independente şi libere a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice.