Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Postolachi:

Declaraţie politică intitulată "Traficul de carne vie"

Vreau să vă supun atenţiei un fenomen care în prezent cunoaşte o creştere alarmantă. Este vorba despre traficul de fiinţe umane. Din datele furnizate de Organizaţia Internaţională a Muncii reiese că numărul persoanelor traficate anual se ridică la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei şi copii. Se estimează că aproximativ 500.000 dintre aceştia sunt europeni.

Traficul de carne vie este o crimă gravă, dar şi un abuz faţă de drepturile omului, de multe ori săvârşit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii. Traficul de fiinţe umane încalcă dreptul la demnitate, integritate fizică şi psihică. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene există prevederi clare referitoare la interzicerea torturii şi pedepselor, tratamentelor inumane sau degradante, sclaviei şi muncii forţate. Traficul de fiinţe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, situat, în funcţie de venituri, pe al treilea loc în lume, precedat doar de traficul de arme si cel de droguri.

United Nations Office on Drugs and Crime ne dezvăluie un studiu din care reiese faptul că traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Deşi traficul de oameni este adesea legat de imigraţia ilegală, există o diferenţă substanţială între ele. În cazul imigraţiei ilegale procesul se încheie în momentul în care o persoană plăteşte o taxă persoanei care îi facilitează trecerea şi ajunge într-un alt stat. În cazul traficării, partea cea mai rea începe după trecerea frontierei: abuzuri şi exploatare.

România este o ţară-sursă, dar şi o ţară de tranzit pentru bărbaţii şi femeile din Moldova, Ucraina şi Rusia traficaţi către Italia, Spania, Germania, Elveţia, Republica Cehă, Cipru, Grecia şi Austria, în scopuri de muncă forţată şi exploatare sexuală.

Conform datelor Poliţiei Române, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani. Un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani.

În ceea ce priveşte scopul traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania - trafic pentru exploatare sexuală, Grecia- trafic pentru muncă în condiţii ilegale, Franţa, Italia - pentru cerşetorie.

Minorii români sunt traficaţi în interiorul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi cerşetorie forţată. Femeile şi fetele rome sunt foarte vulnerabile în faţa traficului de fiinţe umane.

O problemă cu care se confruntă majoritatea ţărilor este identificarea victimelor. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului uman nu sunt identificate şi nu beneficiază de asistenţă calificată. Principalul motiv este legat de faptul că victimele nu cunosc, de obicei, limba ţării de destinaţie şi nu pot comunica, sunt în general sechestrate sau ţinute sub strictă observaţie şi nu pot intra în contact cu autorităţile.

De-a lungul timpului, ţara noastră a înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte combaterea traficului de fiinţe umane, dar încă există dificultăţi în a identifica victimele acestor activităţi şi a crea un sistem funcţional de asistenţă pentru acestea.

Ca membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale voi susţine o serie de măsuri care vor duce, în timp, la estomparea acestui fenomen. În primul rând, România ar trebui să îşi intensifice eforturile de dezvoltare a unui sistem şi a unui standard naţional de redirecţionare a victimelor. În al doilea rând, ar trebui să realizăm o campanie de conştientizare în vederea reducerii cererii, având drept public ţintă clienţii comerţului sexual. În al treilea rând, văd posibilă înfiinţarea unei linii de asistenţă telefonică dedicată victimelor traficului uman.

Este timpul să lăsam discuţiile legate de acest subiect şi să acţionam cât mai grabnic şi cât mai organizat posibil dacă ne dorim o schimbare.

Traficul de fiinţe umane este o nouă formă de sclavie, pentru că victimele nu sunt tratate ca nişte fiinţe umane, ci sunt reduse la condiţia de marfă, care este vândută şi revândută ca urmare a calităţilor pe care le are.