Dezbateri parlamentare

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Justiţia zeilor politici"

Trebuie să fie foarte avantajos, în ziua de azi, să fii ministru în cabinetul lui Tăriceanu. Faci numai ce doreşti, fără să fii obligat să dai explicaţii nimănui. Oferi contracte de zeci de milioane tututor celor care cotizează la puşculiţa de economii a partidului, binecuvântezi tot felul de schimburi de terenuri dubioase, prin centrul capitalei, mai primeşti cadou un sac de cârnaţi... Cu alte cuvinte, te comporţi precum un moşier, care confundă zilnic România cu propriul lui conac.

Asta a făcut de când se află la guvernare Executivul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. S-au remarcat marii lui politicieni numai prin abuzuri, corupţie şi trafic de influenţă. Iar atunci când au fost demascaţi a început tragedia. Parcă se scufunda Guvernul, aşa cum s-a "înecat" Titanicul în 1912. Fiecare membru din echipaj trăia o tragedie... Dar nu, în România, nu s-a scufundat nimeni în apele justiţiei! S-a scufundat doar sentimentul că am început să trăim în normalitate, într-o ţară în care nu există discriminare. Unde justiţia se aplică la fel, şi pentru cei săraci, dar şi pentru cei cu relaţii şi statut de mari politicieni.

Am crezut că toată acea mişcare politică, născută în 2004, nu ne va mai face să ne gândim, la modul serios, la îndemnul care circula în perioada în care Adrian Năstase visa să devină preşedinte: "Hai să emigrăm în Congo!".

Dar după aproape patru ani de guvernare liberală mi-am amintit din nou de cuvântul "emigrare". Îi văd pe tinerii din ziua de azi, care ar da orice să facă o facultate în străinătate. Văd cum români, la 50 de ani, îşi iau lumea în cap şi ajung să doarmă prin gările din Milano şi Madrid, doar pentru a avea un trai mai bun. Ce le-a adus acestor oameni România? Un capitalism sălbatic şi o justiţie inechitabilă! Cu ce să-i mai atragă guvernanţii să rămână în ţară? Nu reuşesc să o facă nici măcar cu cei care ar avea ce să investească, darămite cu cei săraci. Le vind zilnic promisiuni, făcute într-o manieră elegantă, de capitalişti care ziua defilează la costume Armani şi împart zâmbete, iar seara îşi negociază, în restaurante şi vile, marile tunuri pe care trebuie să le dea.

A trecut aproape un an de zile de când s-au început anchetele penale pe numele unor miniştri din Guvernul Tăriceanu, şi mai bine de doi-trei ani de când procurorii au descoperit păienjenişul de ilegalităţi ţesut de unii baroni din PSD, dar, cu toate acestea, toţi respiră în libertate! Chiuariu e mare sfetnic în suita lui Tăriceanu. Remeş a terminat caltaboşii şi se odihneşte la vila lui din Baia Mare. Năstase chiar se gândeşte dacă nu cumva are faţă de preşedinte! Nimeni n-are nicio grijă. Partidul veghează pentru toţi! Partidul blochează avizele de anchetare, date de preşedinte, şi tot partidul caută noi portiţe pentru a-i face scăpaţi. Cum să fie anchetaţi oamenii partidului, când ei au un alt statut? Ei sunt mari politicieni, zei, şefi, lideri, poate chiar împăraţi!

Undeva mai jos, într-un cotidian local, sub ştirile din politică, citesc câteva rânduri despre marii corupţi ai ţării. Nu îmi vine să cred. În sfârşit i-am găsit şi pe adevăraţii rechini: două bătrâne, duse la puşcărie pentru un teren pe care nu au vrut să-l părăsească; un tuciuriu care a furat un trening chinezesc şi a primit şapte ani de detenţie şi doi copilaşi care au furat o colivie cu doi peruşi.