Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Promovarea tinerilor în politică"

Am ajuns să-mi pun astăzi această întrebare datorită reacţiilor destul de dure şi puţin cam surprinzătoare pentru mine, pe care le-am putut observa cu toţii în ultima perioadă, venind din diverse sfere sociale. Spun surprinzătoare, din mai multe motive. Unul ar fi faptul că, la rândul meu, sunt un tânăr politician care, în urmă cu patru ani de zile, nu aveam niciun fel de experienţă în ceea ce înseamnă politica la nivel central, la nivelul unei camere parlamentare, iar acest lucru mă determină să recunosc că, în comparaţie cu o anumită tânără ce zilele trecute a făcut primii paşi în politică şi a şi fost executată, eu unul am fost un norocos. N-am avut parte de o asemenea execuţie. Ceea ce mă surprinde însă este o altă constatare, pe care o recunosc însă cu tristeţe.

Dacă în ziua de azi suntem, pur şi simplu, bombardaţi de sondaje de opinie, mai mult sau mai puţin reprezentative, mai mult sau mai puţin credibile, cu rezultate stabilite în funcţie de dorinţele celui care le comandă, un lucru este comun pentru toate şi nu poate fi combătut: societatea civilă nu mai are încredere în actuala clasă politică, una îmbătrânită mult şi orientată după canoane vechi, înnobilate într-o dictatură roşie şi încă prezentă. Toată această societate civilă îşi doreşte o schimbare. O preluare a ştafetei de către tânăra generaţie. Apar însă foarte multe piedici, mult mai multe decât aş fi crezut, ce se pun tinerilor atunci când fac primul pas către acest obiectiv.

Pentru orice tânăr, a intra în politică e un lucru dificil. Foarte mulţi tineri din ziua de azi fug, pur şi simplu, de politică datorită practicilor pe care le văd astăzi din partea unor politicieni maturi. A atrage tinerii, astăzi, în politică, e un lucru foarte dificil. Foarte trist, dar adevărat, e şi faptul că mare parte din cei care astăzi nu se prezintă la vot, sunt tineri.

Dar, iată reacţiile când un tânăr se pregăteşte să facă primul pas spre acest domeniu, pentru a face aceea schimbare de generaţie. Dacă numele lui este ceva mai recunoscut, este pus la zid şi pur şi simplu executat. Dacă mai are ghinionul să fie o tânără şi nu un tânăr, atunci este de-a dreptul grav.

Deşi nu ne face cinste, trebuie să recunoaştem că, încă, este greu pentru o femeie să pătrundă în acest spaţiu al politicii. Că pentru a răzbate, de multe ori trebuie să renunţe tocmai la acele calităţi care înnobilează: sensibilitate, răbdare, înţelegere sau feminitate. Elena, pentru că, aşa cum probabil bănuiţi, despre ea vreau să vă vorbesc, este o tânără care are încă aceste calităţi. Vă întreb însă, de ce vreţi să i le distrugeţi?

Este încă un tânăr cu mult elan, dar care, aşa cum este şi firesc, greşeşte. Cu toţii o facem. Ea este însă mai presus de toţi acei politicieni versaţi, ca să zic aşa, pentru că nu-şi ascunde greşelile, aşa cum o fac aceştia, sub perdeaua unor minciuni copilăreşti, în spatele unor afirmaţii cât se poate de ordinare, care le ascund murdarele jocuri de culise, care nu-i mai înnobilează aşa cum încă mai cred. Din contră, contribuie la creşterea neîncrederii şi dispreţului pe care oamenii le-o acordă.

Ceea ce s-a făcut împotriva acestei tinere, această mediatizare extraordinar de excesivă şi murdară, nu poate fi comparată, iar singurul obiectiv pe care-l urmărea era umilirea unui preşedinte şi, ceea ce este mai grav, a unui tată, când singurul lucru pe care toţi aceşti cârcotaşi trebuiau să-l facă, era să o lase să crească.

Toţi dintre noi am avut această şansă, cu toţii cei ce vin să facă politică trebuie să o aibă, iar tânăra generaţie, indiferent că e portocalie, roşie, verde sau galbenă, ar trebui lăsată să crească.

Vor avea şi ei, la rândul lor, momente când vor da socoteală, când vor veni în faţa alegătorului. Acesta va trebui să-i judece. Nimeni altcineva.