Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Între rezolvările de fond şi rezolvările curente sau echilibrul între ceea ce oferim statului şi ceea ce ne oferă statul"

După ani de creştere economică, în care nu prea a existat interesul asupra fazelor în care aceasta se realizează şi nici asupra efectelor pe care le creează pe termen mediu şi lung la nivelul populaţiei, la nivelul comunităţilor şi al funcţionării, ne aflăm astăzi la momentul adevărului, un adevăr construit în ultimii douăzeci de ani, în care nu a existat o preocupare faţă de diferenţierea dezvoltării durabile de cea speculativă. Spun cu greutate acest lucru, reamintind faptul că, în mai multe rânduri, în calitate de parlamentar am atenţionat colegii de la guvernare sau adversarii de la guvernare asupra pericolelor în care ne găsim.

Nu doar pentru justificare voi aminti câteva dintre punctele de vedere exprimate în timp.

1. "Nu neg realizările momentului, dar consider că sunt prea puţine sau aduc mulţumire numai celor puţini. Atâta timp cât domină criza economică materializată prin marea instabilitate a leului, iar creşterile preţurilor sunt susţinute prin acţiuni sofisticate ale dezvoltării speculative, autoritatea statului democrat este distrusă prin incompetenţă, dorinţă de putere nemăsurată şi lupte intense pentru dominaţie economică. În acelaşi timp, rezolvarea problemelor sociale se face punctual fără punerea în aplicare a unor soluţii durabile, apărând un fenomen greu controlabil, acela al demobilizării populaţiei datorită lipsei unei perspective reale şi concrete, fapt care scoate cam 40% din populaţia matură a României din structura economiei de piaţă". Pentru a răspunde titlului rubricii profesorului Ioan Bolovan "România contemporană văzută de ...", aş putea să spun că România contemporană este România izolată, este România neperformantă, este România dezamăgită, este România trădată, este România condiţionată, este România amăgită, este România absurdului, este România contrastelor, este România extremelor, este România ameninţată, este România şantajată, este România celor uitaţi, este România certurilor permanente, este România între cei mulţi şi nemulţumiţi şi cei puţini la care mulţumirea se măsoară în mărimea banilor, este România.... Nu doresc să mai continuu, dar pentru dezvoltare durabilă propun trei direcţii de acţiune: dezvoltarea capacităţii novative în utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităţilor de producţie, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional şi naţional. Pentru aceasta este nevoie de definirea interesului sau intereselor, de o strategie reală, de programe de acţiune, de parteneriate corecte, de atragerea resurselor financiare şi de împărţirea corectă a plusvalorii, capabilă să mulţumească atât pe deţinătorul de capital, cât şi pe angajat." (decembrie 2007);
2. "Dezvoltarea locală nu se poate realiza doar prin creşterea alocărilor bugetare către judeţul Cluj, nici prin desfiinţarea simbolurilor identitare productive şi nici prin utilizarea mecanismelor creşterii speculative. Dezvoltarea actuală este un exemplu de dezvoltare bazată pe consum, pe servicii de comercializare a unor produse şi servicii realizate în altă parte, cu blocaje mult mai sofisticate decât cele care existente până în 2004, cu o economie de piaţă în care funcţionează principiul cumpără cu 1 euro şi vinde respectabil cu 100 de euro." (Camera Deputaţilor, 20.02.2007);
3. "Astăzi, practic ne aflăm în perioada declanşării mecanismelor de funcţionare a României în structurile Uniunii Europene. Poate exista un faliment al acestora? Pentru a scăpa de această ameninţare este necesar ca, de urgenţă, Guvernul să genereze, serios şi responsabil, programul de post-aderare al României, în care latura economică să fie hotărâtoare, ştiind faptul că la o populaţie de 21,5 milioane de locuitori, numărul de salariaţi este de 4,5 milioane, cu un indice de 22%, în momentul în care acelaşi indice este de 39% în Ungaria, iar în Uniunea Europeană variază între 40 şi 45%." (Camera Deputaţilor, 20.02.2007);
4. "Nu se analizează în mod serios starea economică a României, nu se cuantifică problemele României, nu sunt definite, în mod concret, obiectivele României în contextul integrării şi al intereselor Uniunii Europene într-o economie globalizată, unde se percepe pericolul expansiunii asiatice şi a lipsei performanţelor într-o confruntare economică directă cu SUA. România este într-o situaţie de criză care se va accentua în perioada realizării standardelor UE". (Camera Deputaţilor, 16.05.2006);
5. "România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte implementarea Strategiei de la Lisabona, plan care urmăreşte transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă forţă economică a lumii. Strategia urmăreşte implementarea a 14 indicatori în domenii diverse: cercetare, administraţie, infrastructură, mediu de afaceri, piaţa muncii, îmbunătăţirea calităţii vieţii prin gestionarea durabilă a resurselor, pentru a creşte competitivitatea economică la nivelul celei existente în SUA şi Japonia." (Camera Deputaţilor, 25.09.2007);
6. "Nu poate fi observat niciun progres în ceea ce priveşte cariera, promovarea şi procedura de evaluare a funcţionarilor publici. Mobilitatea funcţionarilor publici rămâne o problemă nerezolvată, existând o modalitate redusă în cadrul instituţiilor şi în cadrul nivelelor de guvernare. Aceste aprecieri ale Raportului de monitorizare nu au fost şi nu sunt luate în considerare, existând o singură dorinţă, aceea de angajare în posturi publice a clientelei politice. Practic, actuala administraţie a angajat în şase luni ale anului 2005 tot atâţia funcţionari cât a angajat fosta administraţie în întreaga perioada 2001-2004." (Camera Deputaţilor, 14.02.2006);
7. "O problemă specifică actuală a statului naţional este aceea a modului de reprezentare a interesului naţional la nivel regional şi local. În contextul actual, interesul naţional este necesar a fi definit şi prin creşterea capacităţii administrative la nivel local şi regional în preluarea resurselor financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană" (Camera Deputaţilor, 8.11.2005).

De ce această trecere în revistă? Pentru a arăta că România se găseşte între necesitatea urgentării luării unor măsuri de fond, care să vizeze îmbunătăţirea durabilă a performanţei şi competitivităţii, şi a măsurilor curente, capabile să rezolve sau să diminueze efectele problemelor dramatice apărute ca urmare a stării actuale şi a acordurilor cu FMI-ul şi Uniunea Europeană.

Consider că măsurile care vor fi promovate ca urmare a înţelegerilor amintite trebuie nuanţate şi însoţite de măsuri de relansare care să permită creşterea competitivităţii activităţilor economice şi a performanţelor activităţilor sociale în contextul european al dezvoltării durabile şi al apartenenţei la procesul de globalizare.

Nuanţarea trebuie să vizeze stabilirea unui plafon minim, de la care nu se mai aplică reducerea de 25% la nivelul retribuţiilor şi de 15% la nivelul pensiilor. În acelaşi timp, trebuie specificat cadrul legislativ de aplicare în aşa fel încât aplicarea să nu aducă nemulţumiri suplimentare şi măsuri incoerente. Tot în acelaşi cadru, este necesară precizarea duratei de aplicare a acestui sistem şi a condiţiilor de revenire la vechiul sistem.

Consider că problema cea mai importantă pentru rezolvarea situaţiei actuale, în aşa fel încât ciclic să nu ne găsim în situaţiile de impas dramatic specifice momentului actual, este cea a construcţiei programului de măsuri care să vizeze competitivitatea durabilă. Pentru a arăta faptul că pot fi preluate măsuri demonstrate în context european ca fiind eficiente, o să prezint pentru studiul colegilor, cei 12 determinanţi ai competitivităţii globale (Schwab, 2009): (1) Instituţiile; (2) Infrastructura; (3) Stabilitatea macroeconomică (4) Sănătate şi învăţământul primar; (5) Învăţământul superior şi pregătirea profesională;(6) Eficienţa pieţei produselor; (7) Eficienţa pieţei muncii; (8) Sofisticarea pieţei financiare; (9) Pregătire tehnologică; (10) Mărimea pieţei; (11) Sofisticarea modului de a face afaceri; (12) Inovarea.

Klaus Schwab este fondatorul şi preşedintele Forumului Economic Mondial, cel care coordonează rapoartele care se întocmesc anual asupra competitivităţii globale. Prestigioasă personalitate, este cel care a fondat Forumul Economic Mondial în 1971 ca organizaţie nonprofit şi l-a transformat ulterior în cel mai mare parteneriat între lideri din domeniul afacerilor, ai politicii şi intelectuali uniţi de dorinţa de a îmbunătăţi starea societăţii. Este un susţinător activ al antreprenoriatului social şi al inovării sociale.

Din perspectiva factorilor enumeraţi anterior, propun programul Bătălia pentru România - pentru o Românie competitivă şi o dezvoltare sustenabilă. Ţinta pe termen mediu şi lung a acestui program este plasarea României ca actor pe piaţa internă europeană, cu rol de influenţă în regiunea Centrală şi Sud-Est europeană. Acest lucru se poate realiza prin urmărirea pe termen lung şi mediu a câtorva proiecte de bază, care urmează obiectivele Strategiei Europa 2020, pe domenii de activitate, prin soluţii inovative româneşti:

1. România competitivă - actor principal pe piaţa internă centrală şi est-europeană(proiect în domeniul economic);
2. România inovativă - promovarea resurselor umane(proiect în domeniul educaţional);
3. România sănătoasă(proiect în domeniul sănătăţii);
4. România verde - dezvoltare sustenabilă 20/20/20(proiect în domeniul mediului);
5. România cetăţenilor(proiect în domeniul social);
6. România valorilor - promovarea valorilor culturale şi artistice(proiect în domeniul cultural).

Stimaţi guvernanţi, consider că în momentul de faţă este nevoie de un efort de gândire, de inspiraţie, de curaj, de profesionalism, de o bună comunicare pentru proiectarea cu responsabilitate a măsurilor de care are nevoie România pentru soluţionarea situaţiei actuale şi pentru construcţia durabilă a unei economii competitive, având în vedere ultimele aprecieri care aşează România printre economiile lipsite de performanţă de la nivelul Uniunii Europene. Diminuarea retribuţiilor, diminuarea fără o evaluare corectă a resursei umane pe domeniile de activitate şi fără un program de creştere a competitivităţii economiei nu cred că va scoate cu adevărat România din situaţia dramatică în care se găseşte în momentul de faţă.

În concluzie, momentul politic actual este al echilibrului, între măsurile de dreapta luate în rezolvarea problemelor de fond şi măsurile curente de stânga, capabile să tempereze la o limită acceptabilă efectele restructurărilor de echilibrare a sistemelor economice, sociale şi financiare.