Dezbateri parlamentare

Domnul Horia Cristian:

"De ce eu nu sunt un animal de turmă"

Pentru că refuz să fiu tratat ca un animal de turmă.

Pentru că refuz să locuiesc într-o jumătate de apartament de 4 camere (la care eu am câştigat baia şi am pierdut bucătăria), cu ferestre de pe vremea lui "împuşcatu", cu baia înfundată şi cearceafuri rupte, care e botezat "Hotel Bucureşti". Pentru că refuz ca cineva să plătească şi altcineva să încaseze 8.500 ron pe lună pentru asta.

Aşa că m-am mutat "în gazdă". Dar, ca să fie corect, trebuie să vă informez că nu locuiesc cu proprietarul în acelaşi apartament, ci doar am închiriat unul mobilat. Care costă doar 2.800 ron pe lună, incluzând chiria, utilităţile, curăţenia, televizorul şi internetul. Şi arată mai bine decât "apartamentul de la Hotel Bucureşti".

Aaaaaaaaaa, şi să nu uit, am locul meu de parcare, care nu costă 200 euro pe lună şi nu mi-a spart nimeni maşina şi nu mi-a ridicat-o nimeni.

Pentru că refuz să fiu tratat ca un milog care cerşeşte bilete de avion, care în 4 din 5 plecări din Bucureşti nu are bilet la Tarom, pentru că "se implementează un sistem informatic nou", sistem informatic care, ca pe orice viţică, îl botează săptămânal, în fel şi chip. Refuz ca cineva să plătească şi altcineva să încaseze 5.300 ron pe lună pentru astea. Adică 1.300 ron pe un zbor care costă în mod obişnuit 400 ron.

Aşa că voi circula cu Blue Air între Timişoara şi Bucureşti.

Pentru că mă încăpăţânez să vin în fiecare zi la lucru, chiar dacă asta înseamnă să vin în fiecare săptămână la Bucureşti. Să plec luni dimineaţa din casă la 5,30 şi să ajung "la gazdă" la 19,30. Să mănânc la "bufet", din picioare, unde nu degeaba e ieftin, grătare de pui reci sau crenvurşti încălziţi la microunde. Să lucrez câte 12 ore pe zi, marţi şi miercuri, şi să ajung acasă la ora 11 noaptea. Ca să mă trezesc dimineaţa şi să îmi trebuiască 5 minute să îmi aduc aminte unde m-am trezit şi ce zi a săptămânii este. Ca să uite prietenii de mine. Noroc cu duşmanii...

Pentru că mă încăpăţânez să cred că legile se votează şi nu sunt mânjite prin "numărători" strâmbe. Contează cine şi cum votează şi nu contează cine numără, pentru că toţi ştiu aceeaşi aritmetică.