Dezbateri parlamentare

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Ziua Armatei Române"

În calendarul datelor importante ale naţiunii noastre, 25 octombrie ocupă un loc aparte, reprezentând un reper cronologic glorios. Ea marchează Ziua Armatei Române.

Armata noastră, dincolo de admirabila ei tradiţie, indiferent de forma ei de organizare, are meritul de a fi cea mai veche instituţie. Originea ei se pierde în noaptea istoriei. Nu greşim cu nimic dacă afirmăm că armata a premers statului. Ea s-a născut o dată cu poporul, fiind o expresie a forţei, a dorinţei acestuia de a exista.

În dimineaţa etno-genezei noastre, armata a fost la datorie. Cu siguranţă, armele, gradele şi uniformele erau altele. Ceea ce a rămas neschimbat, de atunci până în prezent, este voinţa de a apăra acest pământ, cu oamenii şi multimilenara sa civilizaţie.

Armata a fost fermentul devenirii noastre istorice. A fost mereu la datorie, cu steagurile sus, fără complexe. Să privim înapoi cu mândrie. Şi vom vedea Armata noastră, dând piept vitejeşte cu infernalele maşini de război ale timpului. Vom vedea cetele de călăreţi geţi alungând dincolo de Istru oştenii lui Darius, care încercau să-şi facă drum spre inima civilizaţiei noastre, culcând spicele înalte de grâu cu lăncile.

Vom vedea Armata noastră îmbrăcată în cojoace dacice, ridicând sus stindardul cu cap de lup, împietrită în nemurire pe Columna Traiană, într-o încleştare eroică, deşi inegală, cu puternicele, invincibilele legiuni ale Romei.

Armata Română poate fi văzută în paginile Cronicii Pictate de la Viena, prăvălind copaci şi stânci peste năvălitori în trecătoarea eroică de la Posada. O vedem la Rovine, cu ochii poetului nostru naţional, dând piept "cu uraganul ridicat de Semilună". Poate fi întâlnită la Podul Înalt, punând pe fugă oştenii nenumăraţi ai marelui Mohamed, cuceritorul Bizanţului.

Ostaşii români îi găseşti peste tot, în istoria scrisă şi nescrisă a acestor locuri. Îi vedem intrând triumfători în Alba Iulia, alături de Mihai Viteazul, primul voievod întregitor al pământurilor româneşti. Îi vedem luptând în opinci la Plevna, cucerind reduta îngheţată a Griviţei şi, o dată cu ea, independenţa României. Îi vedem rămaşi fără muniţii la Mărăşeşti, apărându-şi patria cu paturile puştilor, murind pentru ţară şi neam. Pot fi văzuţi în încleştarea sângeroasă a ultimului război mondial, luptând eroic, cu acelaşi devotament, în Est şi în Vest, pentru aceeaşi cauză: supravieţuirea naţiunii noastre.

Armata Română există şi va rămâne în memoria contemporaneităţii, fraternizând cu baricadele Revoluţiei din Decembrie, participând hotărâtor la eliminarea dictaturii comuniste, devenind un liant al libertăţii şi democraţiei.

Astăzi Armata noastră traversează un complicat proces de modernizare, cerut de exigenţele intrării în normalitate. Ca o recunoaştere a valorii sale, Armata Română a fost admisă în NATO, cea mai puternică structură militară a planetei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Astăzi, pentru Armata noastră este sărbătoare. Se cuvine să-i felicităm pe toţi militarii noştri, indiferent de vârstă sau grad, oriunde se vor afla ei acum la datorie, în unităţi, la fruntariile ţării ori în misiuni internaţionale de menţinere a păcii. Să fim mereu alături de Armata noastră, braţul înarmat al poporului, garant al libertăţii şi existenţei noastre istorice.