Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Călian:

"Reforma şcolii româneşti pe axa: părinte - elev - profesor"

Sistemul de învăţământ din România are nevoie de o reformă categorică şi aplicabilă, o schimbare radicală de la curriculă, programele şcolare, până la manuale.

De câteva luni dezbatem proiecte de reformă precum Legea salarizării unice, restructurarea agenţiilor şi reforma educaţiei. Discuţiile pe marginea reformei educaţiei au început încă de anul trecut. E timpul să aplicăm odată proiectele pe care UE şi FMI ni le-au cerut. Parlamentul, alături de Senat şi Guvern, trebuie să demonstreze responsabilitate; dacă nu ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am asumat în faţa instituţiilor internaţionale şi a societăţii româneşti, atunci cum ne justificăm existenţa? O amânare nu înseamnă decât să perpetuăm o situaţie neclară.

Controversată, criticată şi apreciată, legea îşi poate găsi finalizarea doar prin dialog, iar refuzul sau confuzia creată se datorează lipsei de informare.

Proiectul Legii educaţiei naţionale nu reprezintă doar o îmbunătăţire a situaţiei actuale, ci are ca scop reformarea din temelii a sistemului învechit pe care România îl aplică asupra copiilor noştri. Avem aşteptări ca societatea românească să prospere, dar nu acţionăm la rădăcinile ei. Şcoala românească a format de-a lungul istoriei personalităţi, a dat lumii oameni de calitate, dar eficienţa ei necesită o corelare cu prezentul. Contextul societăţii europene evoluate ne obligă să ne aliniem standardelor omului modern.

Susţin o descentralizare profundă la nivelul învăţământului românesc, precum şi implementarea unor mecanisme de cooperare şi responsabilizare a tuturor celor implicaţi în formarea generaţiilor de mâine. În primul rând, acest proiect al Legii educaţiei naţionale merge pe ideea stabilităţii. Situaţia actuală îngrădeşte imaginaţia şi inhibă dezvoltarea inteligenţei. Mizăm pe aceeaşi metodă de învăţământ de acum 20 de ani. Lumea s-a schimbat, tehnologia a avansat, însă în şcolile româneşti mai există elevi care nu au cunoştinţe informatice şi nu au acces la un calculator sau la internet. Reproducerea informaţiilor predate la clasă e mult mai comodă pentru şcolar, dar efectele ei în timp se simt. Formarea de competenţe trebuie să înceapă în şcoală, şi nu după absolvire, la locul de muncă. Ceea ce educăm, asta avem. O economie şi o societate sănătoasă se bazează pe calitatea procesului de educaţie. Mult nu înseamnă neapărat bine, iar în prezent programa aglomerată îngrădeşte dreptul la activităţile extraşcolare.

Modificări benefice sunt multe. Un punct important care merită menţionat este responsabilizarea factorilor locali, care prin situaţia specifică zonei, vor putea adapta sistemul educaţional.

Atât profesorii, cât şi elevii pot învăţa unii de la alţii. Şcoala formează caractere, dar şi modelează cadrele didactice, care, la rândul lor pot forma cu succes viitorul ţării. Triunghiul: elev, profesor şi părinte - reprezintă formula de succes a educaţiei, aceştia sunt trei factori importanţi care doar împreună pot forma un sistem educaţional funcţional.

Performanţa este cuvântul care ar trebui să caracterizeze şcoala românească.