Dezbateri parlamentare

Domnul Nicuşor Păduraru:

Problema respectării elitelor şi a modelelor sociale rămâne o deficienţă majoră a clasei politice româneşti actuale, în mare parte prizonieră în neperformanţă şi incapacitate de a avea viziune constructivă pentru România. Parlamentul României suportă, din păcate de foarte multe ori, intervenţii şi opinii care nu sunt pe măsura rolului legislativului, într-un limbaj decadent şi lipsit de eleganţa unei retorici constructive.

În acest context, mă adresez dumneavoastră făcând un apel la calitatea activităţii parlamentare, prin intermediul reamintirii unor evenimente importante din istoria României şi exemplul dat de oameni politici remarcabili, pe care, din păcate, am început să-i uităm. Astăzi, printr-un recurs la memoria istoriei, aduc în discursul meu o personalitate de excepţie a politicii şi diplomaţiei româneşti: Nicolae Titulescu.

În luna septembrie a anului 1931, România reuşea un lucru fără precedent în politica sa externă. Ministrul român de externe Nicolae Titulescu era reales în funcţia de preşedinte al celei de-a XII-a Sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor, fapt ce a însemnat o situaţie inedită, pentru că a fost prima dată când aceeaşi persoană era realeasă, după un mandat, să conducă această instituţie de maximă importanţă pentru întreaga lume.

Nicolae Titulescu reprezintă incontestabil punctul de maxim succes al diplomaţiei româneşti, mai ales în acele momente dificile când întreaga lume traversa o perioadă extrem de agitată. Diplomatul român şi-a închinat întreaga carieră problemelor majore ale politicii externe a României, jucând un rol crucial în asigurarea păcii şi securităţii europene. În calitatea de preşedinte al Ligii Naţiunilor de la Geneva, a militat pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari şi mici, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, a fost împotriva revizionismului din Europa, pentru respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relaţiile internaţionale.

Stimaţi colegi, pentru a ne mai aduce o dată aminte de cel care a fost Nicolae Titulescu, dau citire cu respect unui fragment din discursul său de la a XII-a Sesiune ordinară a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, discurs susţinut la Geneva, în urmă cu exact 79 de ani, în data de 7 septembrie 1931, cu ocazia realegerii sale.

"Trăim un moment greu: trecerea de la o formă de viaţă colectivă la alta este evidentă, multe adevăruri vechi au pierit; noile adevăruri nu sunt însă destul de clare pentru a se transforma în forţe active.

În aceste condiţii nu putem să rămânem încremeniţi în formulele trecutului, dar nici nu putem, în numele viitorului, să facem un salt în necunoscut. În situaţia actuală, să păzim cu străşnicie tot ce a fost verificat prin practica trecutului şi să pregătim cu grijă, cu răbdare, poziţiile viitoare, pe care nu le vom ocupa decât treptat şi după multă chibzuială.

Încredere, prudenţă, acţiune, spirit de sacrificiu, iată cele patru imperative ale momentului."

Acest fragment de discurs din urmă cu 79 de ani îşi păstrează sensurile şi în actualitatea zilelor noastre.