Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

"Majorarea pensiilor - între intrigi şi rele intenţii"

De la jumătatea anului 2007 şi până în momentul de faţă, discuţiile pe seama majorării pensiilor generează o vie dispută pe plan politic, problema dominantă fiind cea care trebuie să lămurească cine este autorul creşterilor de pensii iniţiate acum aproape un an şi jumătate, cine a declanşat acest demers, cine a evaluat posibilităţile şi resursele financiare ale majorărilor care s-au succedat şi care acum, în preajma campaniei electorale, asigură devansarea creşterilor pentru anul viitor cu încă 3 luni.

Las la o parte faptul că în perioada mai-iunie 2007 nici o formaţiune politică - desigur, în afara PSD - nu considera că există destule posibilităţi pentru o majorare generală de pensii. Era de neconceput ca încă din 2007 să se treacă la o creştere semnificativă a valorii punctului de pensie şi să se coreleze această creştere cu salariul mediu pe economie, asemenea altor practici din ţările U.E. la acest capitol.

Cei mai fermi contestatari au fost în această privinţă guvernanţii, care cu numai câteva luni în urmă, la alcătuirea bugetului pe 2008, considerau nerealist orice demers pentru majorarea pensiilor.

A urmat altă serie de negaţii pe această temă din partea preşedintelui României, ale cărui idei privind insuficienţa resurselor financiare pentru programul de majorare impus Guvernului de grupurile parlamentare PSD au fost preluate de formaţia sa politică, de care nu se desparte (efectiv şi afectiv) nici în această ipostază care-i cere echidistanţă - în plan politic şi administrativ.

Cea mai mare neîncredere asupra acestei majorări a fost însă cultivată de reprezentanţi ai mass-media, analişti politici şi economici, experţi din instituţii financiar-bancare, specialişti din societatea civilă şi chiar sindicalişti. Toţi invocau lipsa de resurse şi toţi anticipau o creştere galopantă a preţurilor, care va anula efectul majorării nivelului pensiilor.

S-a produs într-adevăr o devalorizare a monedei naţionale prin scumpirile înregistrate, dar cu certitudine cauza lor este legată de contextul general al economiei. Au scăzut veniturile din pensii, dar creşterile rezultate pe seama punctului de pensie majorat sunt mai mari şi acoperitoare. Sunt în continuare probleme cu constituirea resurselor, dar fără îndoială că o eventuală "stagnare" a nivelului pensiilor nu ar fi oprit inflaţia şi preţurile (care cresc şi în prezent).

Acum însă sunt tot mai puţini cei care se îndoiesc de posibilităţile financiare actuale solicitate de conducerea PSD şi aplicate deja de Guvern pentru devansarea momentului de majorare a pensiilor.

Nici partidul prezidenţial nu-şi mai pune astfel de probleme, dimpotrivă, se alătură şi el promotorilor acestei acţiuni, dar nu pot renunţa la vechile năravuri: nu contestă, dar lansează intrigi; nu invocă lipsa de resurse, dar spun că ele ar fi mai bune pentru a rezolva şi alte categorii sociale (în speţă, personalul din învăţământ) - ceea ce este tot o rea intenţie, vădită şi mereu prezentă în acţiunile lor politice.