Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Grosaru:

"Alianţele şi orgoliile în politică"

Alianţele politice apar şi dispar odată la 4 (patru) ani, în funcţie de nemulţumirile cetăţenilor, care sunt puşi în situaţia de a vota de fiecare dată altceva, în marea lor majoritate printr-un vot negativ, împotriva fostei guvernări. Se cunosc nume de politicieni, locali mai ales, dar şi de la nivel central, care au candidat o dată la 4 (patru) ani din partea unei alte formaţiuni politice şi au reuşit să-şi recâştige mandatul.

Se cunosc partide care şi-au schimbat odată la 4 (patru) ani denumirea şi au pregătit programe de guvernare, dacă nu total schimbate, măcar modificate, şi au reuşit să supravieţuiască. Cât despre schimbarea conducerii, aproape că a devenit o cutumă ca odată ajunşi în opoziţie să-şi schimbe şi conducerea centrală, cu tot cu componentele teritoriale, de dragul de a avea o schimbare.

Dar cu doctrina cum rămâne? Nici vorbă de schimbare de doctrină, pentru că aproape nu există.

Partidele declarate de stânga, ne amintim că au fost nevoite de conjuncturi economice să ia măsuri de dreapta şi invers, aşa că nimeni nu mai crede în doctrină. Cel puţin aşa pare şi aşa spun toate sondajele, oricare ar fi ele. Intrat în labirintul campaniilor electorale şi odată cu acestea în viaţa politică, nu trebuie să faci mare lucru, pentru că eşti tras spre anumite gesturi, fapte şi măsuri care au sau nu au rostul lor, va trebui să le faci, pentru că altfel sari din sistem. Putem vorbi în politica românească şi de orgolii, mai mici sau mai mari, în numele partidului sau al unor persoane din anumite formaţiuni politice, iar în majoritatea lor acestea constau în replici mai mult sau mai puţin tendenţioase la adresa unor persoane care la rândul lor, de pe poziţie de opozant, îşi dau cu părerea de multe ori despre probleme pe care nu le stăpânesc bine, dar care "dau bine pe sticlă."

Înainte de toate însă, interesele de grup politic sunt cele care au întâietate şi care domină decizia politică din fiecare partid. Alianţe au fost, sunt şi vor fi în continuare în politica românească, până când lucrurile se vor stabiliza, iar stabilitatea în România este mult legată de economie.

Economia românească, precum şi politica, evoluează într-un ritm cerut de realităţi, şi nu într-unul pe care ni l-am dori fiecare dintre noi, pentru că şi alţii au pornit-o la fel ca noi şi poate mai rău.