Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 aprilie 2005
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.51/2005
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 aprilie 2005 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 aprilie 2005
| 1. | Intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.53 | Dorinel Ursărescu - despre "efectele dezastruoase ale politicii perfide a partidului - stat, PSD"; | ![]() |
||
Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta
|
Analizarea situaţiei existente, a emoţiilor cauzate de pericolul eşuării României la ţărmurile Comunităţii Europene, a fost făcută din diverse perspective (economice, politice, culturale), dar niciodată din perspectiva educaţiei. Niciodată eşecurile (rebotezate întrâzieri ale reformei) nu au fost asumate de autorii de fapt şi de drept ale acestora, de membrii marcanţi ai FSN-ului şi FDSN-ului, PDSR-ului şi ulterior ai PSD-ului, mereu alţii ca partid, dar întotdeauna aceeaşi ca oameni. Prin acest demers încerc să evidenţiez încă o dată rolul educaţiei în viaţa unei naţiuni, având în vedere că o populaţie educată se poate constitui în mod natural în adevăraţi anticorpi care să contracareze la timp orice derapaje neconforme cu statul de drept. Credem că trebuie să devină clar pentru toată lumea că situaţia dificilă în care ne aflăm se datorează în bună măsură şi "deficitului de educaţie" moştenit în epoca ceauşisto-comunistă şi perpetuat pe parcursul celor 15 ani de structurile anchilozante de sorginte neocomunistă. Acest "deficit de educaţie" a făcut şi face în continuare ca populaţia României (în cea mai mare parte) să nu se poată adapta la schimbările socio-politice şi culturale specifice democraţiilor autentice. "Deficitul de educaţie" acumulat reprezintă rezultanta sistemului stalinist de educaţie, care punea în practică o educaţie şi instrucţie "suficientă", pentru ca aceasta să corespundă numai nevoilor şi intereselor statului totalitar comunist, fără a forma indivizi cu iniţiativă, cu reacţie, capabili să intre în competiţia pentru resurse şi de a face faţă cerinţelor economiei de piaţă. În aceste condiţii, momentul Decembrie 1989 surprinde România în plin proces de formare a "omului nou", om cu o mentalitate deformată faţă de valorile democratice, uşor de manipulat, îndoctrinat cu supunerea necondiţionată faţă de conducător până la anularea propriei demnităţi. Cu o premeditare diabolică, eşalonul doi al PCR împreună cu structuri ale securităţii au lansat celebrul slogan "Noi nu ne vindem ţara!" preluat cu avânt de "masa populară a oamenilor muncii", fără ca aceştia să-şi dea seama că prin gestul lor şi la adăpostul lor se puneau bazele noii oligarhii economico-financiare post-decembriste. Acest grup şi-a avut propriul slogan. În timp ce mulţimea era manipulată şi îndemnată să ţipe cu mânie proletară sloganul "Noi nu ne vindem ţara!", grupul care se pregătea să confişte revoluţia îşi mârâia propriul slogan de uz intern, "noi vă furăm ţara!". Scenariul a fost simplu; voi, cei mulţi, nu trebuie să vă "vindeţi" ţara pentru ca noi, cei puţini, să avem timp să v-o furăm cu sau fără acte în regulă. Acum, o altă diversiune se pune la cale de către responsabilii cu propaganda şi intoxicarea, şcoliţi în arta de manipulare a maselor în cel mai pur stil stalinist, folosindu-se de faptul că populaţia, datorită deficitului de educaţie, nu poate decoda corect relaţia de cauzalitate faţă de efectele dezastruoase asupra economiei naţionale şi a nivelului de trai, au reuşit în mod pervers să inducă în conştiinţa oamenilor ideea că ei suportă aceste consecinţe (care au dus la scăderea nivelului de trai), nu datorită incompetenţei şi a furtului masiv din economia naţională, ci datorită mecanismelor economiei de piaţă şi a valorilor democratice occidentale, îndepărtând segmente largi ale populaţiei de aceste valori care au generat prosperitate în toate regimurile autentic-democratice, ţinându-i astfel captivi în bazinul electoral al partidului -stat, PSD. Concluzia firească este aceea ca pentru a putea pune în practică programul de guvernare trebuie demolate toate aceste structuri anchilozate şi infestate cu incompetenţă şi corupţie. Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât, după cum cu toţii am văzut, numai intervenţia energică şi coerentă a Guvernului Tăriceanu a salvat pe ultima sută de metri România de la un eşec lamentabil în privinţa aderării. Guvernului i-a rămas foarte puţin timp la dispoziţie - 2 ani - pentru a putea înlătura efectele dezastruoase ale politicii perfide a partidului stat, PSD, care a dus o politică numai pentru a-şi atinge interesele de grup şi în profund dispreţ faţă de interesele naţionale, prin ţinerea în ignoranţă a populaţiei faţă de tot ceea ce înseamnă avantajele, pe termen mediu şi lung, ale intrării României în Comunitatea Europeană. Vă mulţumesc. |



