Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică: "Un pas înainte - ratificarea Tratatului de la Lisabona"

Am început o nouă sesiune legislativă, prima a anului 2008, şi, aşa cum e şi firesc, mă întreb, oare ce va aduce acest an, care nu demult a început şi el. Ce va aduce el nou pentru România, acum, când, iată-ne intraţi în al doilea an ca membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Trecând peste faptul că 2008 este un an electoral, care sperăm să aducă multe schimbări, atât la nivel local, cât şi la cel central, am să încerc să mă opresc puţin şi la ceea ce înseamnă pentru noi, ca europeni, acest an 2008.

Odată cu începerea acestei sesiuni parlamentare, România a făcut un pas istoric extrem de important pentru noi, şi anume ratificarea Tratatului de la Lisabona. Va curge multă cerneală în acest an despre ratificarea acestui tratat şi se va vorbi mult despre el. Cert este că el va aduce unele modificări pentru fiecare din membrii Uniunii.

Pot spune că pasul acestor modificări a fost făcut în luna decembrie a anului trecut, când marii lideri europeni au semnat acest tratat. România a fost cea de-a patra ţară care a ratificat acest tratat, urmând unor ţări ca Ungaria, Slovenia şi Malta, iar speranţele care se pun spun că, până la jumătatea acestui an, fiecare dintre celelalte ţări membre să ratifice la rândul lor acest tratat.

Cât de important este însă pentru România acest tratat? Semnarea documentului de la Lisabona, apreciat ca un moment istoric de către toate ţările membre ale Uniunii Europene, finalizează un proces început încă din anul 2001 şi care viza elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Prin acest tratat se extind practic competenţele Parlamentului European, dar creşte şi rolul celor naţionale, se constituie o politică externă şi de securitate comună.

Un alt lucru la fel de important este şi cel legat de faptul că în acest tratat este inclusă Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, lucru extrem de important pentru România, în situaţia în care există câteva milioane de cetăţeni români care muncesc pe teritoriul altor state membre ale Uniunii. Nu vreau să amintesc încă o dată toate problemele cu care se confruntă aceşti români, care se află de multe ori în situaţii discriminatorii şi defavorizate.

O altă noutate la fel de importantă este legată de politica de securitate şi apărare. Tratatul face precizări extrem de clare în ceea ce priveşte obligaţiile fiecărui stat de a apăra oricare alt stat din cele 127 prezente în aceste momente în caz de calamitate.

România va avea şi ea aceste obligaţii, pe lângă drepturile egale de care va beneficia şi care i se cuvin, ca oricare alt stat membru, însă nu putem să nu tragem un semnal de alarmă referitor la starea actuală în care se află sistemul de apărare al ţării. Nu cred că în momentul de faţă acesta poate răspunde nevoilor ce pot apărea în orice moment. În momentul de faţă, vorbim despre un sector extrem de delicat, mult depăşit de realităţi şi care are nevoie de restructurări şi înnoiri, precum orbul de lumină.

Se pune însă problema de unde vor veni aceste fonduri. Vom ajunge iarăşi să luăm din porţia învăţământului sau a sănătăţii, două domenii care încă caută şi ele lumina? Importante fonduri structurale bat la porţile noastre, dar nimeni nu vrea să le deschidă uşa. Nu. Pentru că nu această uşă este cea mai importantă. Scaunul este cel care primează în opiniile actualilor guvernanţi.

Cum va reuşi oare România să răspundă unor cerinţe militare, când mare parte din armată beneficiază de echipamente depăşite e realitate, învechite şi depăşite de nevoile actuale? Sunt doar câteva din întrebările pe care ni le punem şi care vor rămâne fără răspuns.

Ne bucurăm însă de faptul că România a votat ratificarea acestui Tratat de la Lisabona, că îşi asumă responsabilităţi şi obligaţii, pe care sperăm să le putem respecta şi onora şi că vom reuşi să trecem de statutul de ţară monitorizată, că vom ajunge ca acele reguli scrise, pe care le avem şi cu care unora le place a se lăuda, să fie şi aplicate şi că vom scăpa de unele instituţii infiltrate de corupţie.