Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Popeangă:

"Criza politică naşte responsabilităţi"

Deşi cuvântul responsabilitate a început să provoace repulsie şi neîncredere absolută, demonetizându-se de atâta folosire de către Guvernul Boc II, acest cuvânt nu trebuie scos din dicţionarul limbii române. Cât o fi grâul de plin de neghină, boabe de-o pâine tot se mai găsesc, chiar şi pe criza asta...

Creată de Preşedinte, care preferă, mai degrabă, să dispară România decât el de pe scaunul de conducător al ţării acesteia, scaun ocupat anterior cu mândrie românească de către un Mihai Viteazul ori un Alexandru Ioan Cuza, actuala criză politică, suprapusă peste una economică, este rezultatul "muncii", (i)"responsabilităţii", "calităţilor", "priceperii" omului pe care valurile ironice ale istoriei l-au paraşutat accidental la timona României.

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Aşa sună, conform Constituţiei României, jurământul pe care domnul Traian Băsescu l-a depus cu 5 ani în urmă. Sperjurul este mai mult decât evident.

Constituţia şi legile ţării le respectă doar când îi convin, şi atunci după ureche şi interes propriu ori de gaşcă. Democraţia este "apărată" de către "iscusitul cârmaci" prin furibundele atacuri asupra Parlamentului, care ar trebui să fie, în tulburata să opinie, ori monocameral şi obedient 100%, ori desfiinţat. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt "respectate" prin formule devenite deja clasice cum ar fi "ţigancă împuţită" ori "găozar", ameninţări cu neplata salariilor şi pensiilor dacă nu va fi reales, el, axis mundi, sau prin tentativele agresive de restrângere a reprezentativităţii poporului român în forul legislativ al ţării. Să nu uităm, tot aici, că "sportul" preferat al găştii portocalii, în frunte cu conducătorul spiritual al partidului, Traian Băsescu, a fost, în toată această nefastă perioadă a istoriei noastre naţionale, dezbinarea între etnii, între categorii de vârste, între sexe (ca să amintim numai legea pensiilor, ca exemplu...), între categorii profesionale, între oricare doi români ce se întâlnesc, chiar şi-n păduri pustii!

Simţindu-şi periclitat cel de-al doilea mandat - pe care, la fel ca şi pe primul, nu-1 merită! -, purtătorul cu privire profundă de la Cotroceni a gândit (şi o ţară întreagă se miră cu ce....) că, dacă rămâne la alegeri Nica la Interne, numărătoarea va arăta că 2 + 2 = 4, pe când cu Blaga, lesne 2 + 2 fac 8, 12, 22 sau cât doreşte II Lider Maximo, dar în nici un caz 354... Şi, bântuit de Aghiuţă, venitu-i-a dibaciului cârmaci gândul cel viclean: tot apele învolburate sunt cele pe care ştie să se dea cel mai bine cu bărcuţele, aşa că, afară cu Nica de la minister! Bazându-se, bineînţeles, pe faptul că normala solidaritate în faţa unei năpaste abătute asupra unui coleg va scoate PSD-ul de la guvernare. Bineînţeles, urmând ca "hoţul" cel păgubaş să fie demascat ca provocator de crize guvernamentale, abătând toate sudalmele şi blestemele portocalii, în ideea că poate-poate or mai urca ceva votanţi în căruţa Băsescului...

Normal, plecarea PSD-ului s-a lăsat cu trecerea moţiunii de cenzură ce-a mai tăiat un pic din aripile zmeilor cei nu cu trei capete, ci cu 2-3 portofolii ministeriale. Văleu, ce-a fost la gurile portocalii! PSD-iştii-s vinovaţi de criza politică, pentru că nu s-au lăsat călcaţi în picioare de noi! Dar, iată că în aceste momente de acuze de o parte şi de alta, patru formaţiuni politice şi grupul minorităţilor au găsit şi au aplicat cuvântul responsabilitate, formând în mai puţin de 24 de ore o coaliţie parlamentară transparentă, care să scoată ţara din criza politică.

Preşedintele, fiind pus în faţa acestei alianţe transparente şi responsabile, care a şi prezentat soluţia de ieşire din criză, a început să interpreteze prevederile Constituţiei, aşa cum a făcut-o timp de cinci ani de zile. Pentru domnia sa nu contează cuvântul responsabilitate, nu intră în DEX-ul folosit şi nu are ce căuta în viaţa politică. Nu contează că interpretarea este după chipul şi asemănarea preşedintelui, iar poporul nu se regăsea nicăieri între panglicile tăiate la Cotroceni, contează doar realegerea lui "Primus inter pares", de s-ar da România de-a dura! Acum, fie vorba-ntre noi: dacă în primii 5 ani s-a comportat aşa domnul Preşedinte de pe scaunul lui Cuza, când, putem presupune, era interesat să aibă o imagine bunicică pentru a mai putea convinge electoratul ca să-1 realeagă, oare ce ne va aştepta în următorii 5 ani, dacă s-ar realege Băsescu, cincinal în care n-ar mai avea niciun interes să mai poarte masca de mort de grija poporului? Dacă acum, când este sesizabil până şi pentru orbi, în goana pentru realegerea sa, Băsescu joacă în picioare legi, destine şi demnităţi naţionale, în cazul nefericit în care eroarea istoriei se repetă, nimic nu-1 mai poate opri să devină un Nero al României! Noroc că România n-are încă armament nuclear în dotare, că nu se ştie ce-ar fi în stare să comită, dacă ar călca împleticit peste butonul ce-ar elibera rachetele ucigaşe!

Stăm şi ne minunăm, o ţară-ntreagă, cum Dumnezeu se face de toată lumea-i proastă, numai Băsescu s-a deşteptat, iar vasalii săi sunt vârfurile inteligenţei, priceperii, competenţei şi responsabilităţii româneşti: Boc-cel-ce-a-făcut-poc, de care râde pe-nfundate până şi măturătorimea de la Curtea Constituţională; rozaliul Videanu care, lăsând la o parte faptul că-1 fugăreşte gramatica prin tot sediul guvernului, cu mătăuzul în mână, am putut depista şi că, deşi i-a albit părul, încă n-a aflat că "în urma" înseamnă, în succesiunea timpului, după un fapt întâmplat în prealabil; conu' Ioan Oltean, mai cunoscut ca Omul cu Broscoiu'-n gât, specializat în tăiat piroane şi vândut gogoşi prin mass-media; Berceanu-Asfalt scufundat, bau-baul autostrăzilor româneşti; Flutur-Scribul cu oi pe dealuri... Iar lista este atât de mare, încât te miri de unde Dumnezeu au scos neamurile lui Burebista, Basarab, Vlad, Ştefan, Mihai, Cuza atâţia inteligenţi, competenţi şi responsabili, din doar 22 de milioane de oameni! Toţi frumoşi, înalţi ca bradu' şi deştepţi aşijderea! Ce blesteme o trage neamul românesc de a ajuns să aibă asemenea conducători?

Iată efectele manelizării şi telenovelizării populaţiei! Şi ne mai mirăm, în asemenea condiţii, că alţii aproape că au scăpat de criză, iar noi acum începem să ne scufundăm mai cu simţ de răspundere în ea? Să nu ne mai mirăm atunci că, dacă deasupra crizelor multiple din România stă mâzga portocalie, precum păduchele-n frunte, pe meleagurile noastre imnul de stat o să-nceapă cu "Foaie verde de dudău, noi o ducem tot mai bine"...