Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Miclea:

"Un punct de vedere asupra antisemitismului european".

Astăzi, spre lauda popoarelor europene, antisemitismul tradiţional se rezumă la o minoritate restrânsă, dar acest lucru nu ne scuteşte să luptăm împotriva intoleranţei ei. Organismele europene au inţiat de curând la Bruxelles, pe această temă, un seminar despre antisemitism, care era cât pe aici să nu se mai ţină, deoarece evreii au acuzat însăşi acest seminar şi pe organizatorii lui de antisemitism.

Sunt fapte care ne obligă să ţinem cont că în unele ţări acest flagel numit "antisemitism", care s-a perpetuat în Europa de-a lungul secolelor, mai există şi astăzi. Într-un sondaj de opinie efectuat în ţările Uniunii Europene în luna noiembrie a anului trecut, 50% din cei intervievaţi au afirmat că Israelul reprezintă un pericol la adresa păcii mondiale, mai mult decât orice ţară.

Faptul că un număr aşa de mare de europeni se pronunţă împotriva politicii statale a Israelului nu înseamnă că ei sunt şi antisemiţi. Sondajul s-a referit nu la poporul evreu, ci la politica dusă de statul Israel în privinţa palestinienilor şi la acest continuu conflict care generează atâtea tragedii. Hipersensibilitatea evreilor, mai ales a celor din Europa, transformă însă orice critică la adresa Israelului într-o atitudine antisemită, lucru care este departe de realitate.

Antisemitismul din Europa, care îşi are rădăcinile în trecutul îndepărtat, a fost numit "cea mai îndelungată ură" şi îşi are originea în ideea că evreii poartă o vină colectivă pentru moartea lui Iisus. Nu putem, însă, să fim antisemiţi pentru că evreii l-au omorât pe Iisus, deoarece El a murit pentru păcatele întregii lumi, situaţie în care ar trebui să fim proprii noştri antisemiţi.

O altă cauză identificată ca fiind la originea antisemitismului european ar fi, după unele sondaje de opinie făcute în ţările Uniunii Europene, aceea că evreii deţin prea multă putere în lumea afacerilor. Dacă lucrurile stau aşa, evreii trebuie lăudaţi, deoarece afacerile (nu numai acum, ci şi în trecut) au fost factorul motor de dezvoltare economică a societăţii. Nu cred că un om cu mintea trează poate să condamne pe cineva sau să-l urască, pe motiv că ajută la dezvoltarea societăţii.

Cauzele antisemitismului trebuie căutate în altă parte. În primul rând, cred eu, într-o anume ignoranţă venită din întunericul secolelor trecute, când în unele ţări din Europa evreii erau prigoniţi, cu scopul de a li se confisca averile, spre a îmbogăţi curţi regale şi a finanţa războaie de cucerire, apoi, într-o anume educaţie deviantă a unora, de a considera pe cel bogat duşmanul săracului sau pe cel deştept duşmanul celui mai puţin înţelept. Nu trebuie neglijată însă, în ziua de azi, nici teama pe care o provoacă europenilor relaţiile tensionate dintre evrei şi palestinieni, cu întreg cortegiul de probleme care derivă din acest fapt. Nu este mai puţin adevărat că vocabularul şi atitudinile critice la adresa Israelului dezvăluie adesea un substrat de antisemitism tradiţional.

De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că israelienii sunt adesea foarte sensibili atunci când sunt criticate politicile ţării lor. Evreii trebuie să conştientizeze că nu toată lumea este împotriva lor, că şi un prieten poate să te critice, cu bună intenţie de a te ajuta să nu mai greşeşti.

Dialogul, justa înţelegere a fenomenelor, concilierea, încrederea reciprocă, sinceritatea în dialog şi concesiile sunt armele viitorului, care ne vor împăca cu noi înşine, în primul rând, şi cu cei pe care îi iubim şi preţuim.