Dezbateri parlamentare

Domnul Iuliu Nosa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Consecvenţă şi obedienţă".

Am ales tema consecvenţei partidului prezidenţial pentru a putea demonstra afinitatea pe care o au pentru scandalul politic şi sensibilitatea de care dau dovadă când vine vorba despre interesele "tătucului" lor de la Cotroceni.

În urmă cu aproape un an, mai exact pe data de 20 iunie 2006, liderii PD au reacţionat deosebit de virulent la moţiunea de cenzură depusă de PSD împotriva Guvernului Tăriceanu. În acele vremuri, cu toate că luna de miere dintre PNL şi PD se apropia de sfârşit, liderii marcanţi ai partidului prezidenţial luptau acerb, prin declaraţii politice, pentru salvarea acelui Guvern. În acele zile, Călin Popescu-Tăriceanu era cel mai bun premier, reformele demarate de diferiţi miniştri erau reale, Executivul avea meritul deplin pentru facilitarea integrării României în Uniunea Europeană.

Astăzi, conform opiniei democraţilor, Premierul Tăriceanu comite doar abuzuri, iar Guvernul "este cel mai slab Guvern pe care l-a avut vreodată România".

Sunt convins că aţi remarcat şi domniile voastre, stimaţi colegi, "consecvenţa" politică a Partidului Democrat, care i-a împins până acolo încât, cu prilejul actualei moţiuni de cenzură, au ajuns să îl critice până şi pe ministrul sănătăţii, unul dintre miniştrii pe care liderii democraţi îl lăudau anul trecut în dezbaterile pe marginea moţiunii de cenzură depuse de social-democraţi.

De fapt, am dorit să scot în evidenţă inconsecvenţa politică a democraţilor. Poziţia lor depinde, de fiecare dată, de un singur element, şi anume, de comenzile cetăţeanului de la Cotroceni, "trâmbiţate" permanent de "portavocea" Emil Boc. Singurul lor program politic este cel de a-l mulţumi pe Traian Băsescu, al cărui unic ţel a rămas îndepărtarea lui Călin Popescu-Tăriceanu. Puţin îi pasă autointitulatului "partid de 75%" de interesele acute ale României aderate şi de nevoile stringente ale cetăţenilor.

Democraţii au acuzat Guvernul Tăriceanu II că în cele două luni după învestitură nu a făcut decât paşi înapoi. Pe seama incompetenţei Guvernului restructurat se pune şi slaba accesare a fondurilor structurale. Sunt critici aduse pentru două luni de guvernare.

Eu vă întreb, stimaţi colegi, în cele trei luni care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană şi până la ieşirea Partidului Democrat de la guvernare s-au întâmplat miracole? Au reuşit miniştrii democraţi să fie mai eficienţi în elaborarea proiectelor pentru accesarea de fonduri europene? Nici vorbă!

Şi atunci, ca şi acum, instituţiile statului erau blocate de scandaluri. Atunci erau puse pe tapet bileţelele care circulau între palate, iar acum suntem împiedicaţi să ne desfăşurăm activitatea în folosul alegătorilor, din cauza obsesiei preşedintelui de a-l înlătura pe premierul Tăriceanu de la putere.

Nici Preşedintele Băsescu şi nici partidul prezidenţial nu ştiu ce soluţie vor avea după debarcarea premierului. Ei ştiu doar că Tăriceanu trebuie să plece. Nu contează ce rămâne de pe urma acestui război stupid. Democraţii, inconsecvenţi alianţelor politice, rămân roboţii preşedintelui în lupta împotriva premierului. Pentru niciunul dintre ei nu mai contează victimele colaterale. Nu mai are importanţă că România se îndreaptă spre izolare pe plan extern şi spre pauperitate în plan intern. Scopul scuză mijloacele!