Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Dumitru:

"Diversiunea, componenta esenţială a politicii româneşti"

Analiştii economiei, sociologii şi chiar analiştii politici din ţară şi din afara ei sunt puşi în dificultate atunci când trebuie să interpreteze fenomenele economice şi politice din România. Aşa că multe dintre ele au fost enunţate, dar n-au fost niciodată pertinent explicate.

Din punct de vedere economic, indicatorii sunt într-o continuă recesiune, p.i.b.-ul scade şi scade cu valori alarmante, fără să tulbure somnul profund al Guvernului Boc II. Nimeni nu explică de ce scade. Scade nivelul producţiei de la lună la lună şi nimeni din Guvern nu se impacientează. Scade nivelul de trai zi de zi şi lună de lună şi nimeni de la putere nu zice nimic. Nu se mai vorbeşte de productivitatea muncii pentru că efectiv oamenii nu mai muncesc.

Cresc indicatorii mizeriei, tuberculoza, gripe de fel şi chip, hepatite etc., dar nu deranjează pe nimeni. Cresc vertiginos impozitele, unele din ele prin abandonarea legislaţiei şi Constituţiei. Dar cine mai ţine cont, de la preşedinţie şi Guvern, de lege şi Constituţie? Legile în România sunt făcute pentru a fi încălcate din prima zi de apariţie, începând cu componenţii puterii. Şi dacă indicatorii care reflectă fenomenul "binelui" scad întruna, iar cei ai "răului" cresc, cum se supravieţuieşte în România? Nici la această întrebare nu a răspuns nimeni.

Că România se află într-un proces de distrugere cauzat esenţialmente din interiorul ei nu se mai pune la îndoială, mai ales ultimele acţiuni politice ale preşedintelui României. Ei bine, societatea românească este victima unor diversiuni dintre cele mai abile puse la cale de guvernanţi şi preşedintele ţării, pentru a o dezorienta, pentru a o intimida. Componenţii actualei puteri cunosc bine procedeul şi îl aplică cu succes până acum.

Foarte bine ar fi ca PSD-ul să dea semnalului "încetării evoluţiei bolii cronice a diversiunii din societatea românească", adică a opririi răului, stabilizării şi semnalizării că există "speranţă" de a se începe şi fenomenul de dezvoltare. Căci, dacă ne pierdem speranţa, nu mai avem nici o şansă de revenire spre normalitate. Vom rămâne un popor condamnat să suferim.