Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "Cota unică - pretext pentru biruri mai mari în noul Cod Fiscal".

Cota de 16% stabilită odată cu instalarea actualului Guvern la impozitul pe venit şi la profitul brut realizat în activitatea economică a anului trecut a generat o avalanşă de promisiuni şi "certitudini" pe seama fiscalităţii. S-au anticipat atunci venituri suplimentare la buget, datorită atragerii din sfera evaziunii a unei însemnate părţi a economiei subterane. S-a indus ideea şi s-a făcut caz de creşterea importantă a câştigurilor salariaţilor prin unificarea cotelor progresive, fără, de fapt, să se ia în calcul ponderea mare a celor care câştigă puţin la salariul real şi pierd mult din influenţa negativă a creşterii preţurilor şi tarifelor.

După 9 luni, vedem că la buget nu sunt atrase resurse suplimentare pe seama reducerii şi unificării cotei la cei doi indicatori bugetari, colectarea veniturilor fiind ceva mai mare (de 4,9%), dar, fapt important de reţinut, în scădere, ca ritm, faţă de prima parte a anului. Se prefigurează chiar o reducere a veniturilor reale ale bugetului sub nivelul anului trecut la o serie de indicatori şi chiar pe ansamblul bugetului consolidat.

Este de subliniat însă faptul că această cotă unică nu este doar prilej de sloganuri şi clişee despre "binefacerile" măsurilor luate în domeniul fiscalităţii. Ea este şi pretext pentru noi biruri sau, mai exact, pentru a le mări substanţial pe cele existente.

Recent, ministrul finanţelor a anunţat că, dacă tot s-a trecut la o cotă unică, atunci ea trebuie să fie aceeaşi şi pentru impozitarea dividendelor şi dobânzilor la depozitele bancare. Se poate constata şi dorinţa de a se recurge la noi taxe şi impzite, printre care am reţinut impozitarea imobilizărilor corporale, care, spun specialiştii, echivalează cu o adevărată aventură fiscală, are generează arbitrariu şi inechităţi mari în faza de aplicare.

Şi, totuşi, dacă se merge pe generalizarea cotei unice, ce-ar fi ca şi contribuţiile la sistemul de pensii să fie aduse la nivelul cotei de 16%? Întrebarea nu necesită neapărat răspuns, deşi o astfel de diminuare a fiscalităţii pe câştigul din salarii ar fi un adevărat magnet pentru atragerea investiţiilor în economie. Ar fi însă o catastrofă pentru bugetul asigurărilor sociale şi aşa împovărat şi neîndestulător.