Dezbateri parlamentare

Domnul Traian Constantin Igaş:

Declaraţie politică intitulată "1 Iunie - Ziua Internaţională a Copilului".

Se apropie de noi o zi peste care nu putem trece nepăsători. O zi în care, lăsând la o parte toate problemele de care ne lovim la fiecare pas, să uităm puţin de ele şi să ne îndreptăm întreaga noastră atenţie către cel mai de preţ cadou ce ne-a fost oferit vreodată: copiii.

Fiecare dintre noi am fost sau mai avem încă norocul de a fi copiii cuiva. La rândul nostru, unii dintre noi am devenit, din copii, părinţii altor copii, şi pentru ei depunem toate eforturile de zi cu zi. Ei sunt cei care ne dau elanul de care avem nevoie pentru a realiza tot ceea ce ne-am dorit de la viaţă. Fericirea noastră depinde de fericirea lor şi, de aceea, cred că fiecare părinte nu va face niciodată rabat de energie pentru binele copilului său.

Din nefericire însă, aşa cum există bine, există şi rău. Aşa cum, în unele colţuri din lume, există pace, în altele, există război. Tot aşa, după cum în unele ţări copiii se bucură de întreaga atenţie a autorităţilor, mai există însă şi locuri unde copiii sunt neprotejaţi, exploataţi sau chiar maltrataţi. Numărul lor nu va putea fi cunoscut niciodată cu exactitate, însă nouă ne revine un rol extrem de important: să facem tot ce este posibil ca numărul lor să scadă.

Din ce în ce mai des auzim de copii abandonaţi imediat după naştere, lucru ce se datorează, cred, într-o mare măsură, şi unei lipse de maturitate a femeii care se pregăteşte să devină mamă. Aflăm sau chiar vedem cazuri de copii exploataţi, puşi de către alţii să fure, să cerşească sau chiar să se prostitueze. Sunt lucruri deosebit de grave, lucruri care n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume. Într-o lume în care foarte mulţi se gândesc doar la binele propriu, la funcţii, doar, sau la statute sociale, e foarte greu să pui capăt acestor fenomene.

Din păcate, mai există şi astăzi zone în care zilnic copiii cad victime în zone de conflict, în războaie care n-ar trebui să aibă loc. Zilnic sunt copii care-şi pierd o mână, un picior sau chiar viaţa, fără a avea nicio vină. Ei ar trebui să ne fie imboldul pentru ca cei îndreptăţiţi sau implicaţi să facă tot ce este posibil pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete.

Aminteam la un moment dat despre copiii exploataţi. Din păcate, da, se întâmplă ca "oameni" deveniţi părinţi, oameni pe care Dumnezeu i-a binecuvântat, dăruindu-le unul sau chiar mai mulţi copii, nu ştiu să se bucure de ceea ce le-a fost dăruit. Citeam mai zilele trecute într-o carte câteva mărturisiri ale unui copil palestinian care-şi pierduse tatăl, acesta fiind folosit de către alţii drept kamikaze. Cea mai mare dorinţă a acelui copil m-a şocat, doamnelor şi domnilor: îşi dorea să devină, asemenea tatălui său, un kamikaze, ca prin sacrificiul său să poată ucide chiar mai mulţi "duşmani" decât reuşise tatăl său. Nu aceasta ar trebui să fie preocuparea unui copil, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Fiecare copil, oriunde s-ar afla el, oricât de sărac sau de bogat ar fi, trebuie să aibă copilăria lui. Copilărie în care principala sa "grijă" să fie joaca, prietenii, generozitatea şi dragostea. Acestea sunt cele mai de preţ lucruri pe care ar trebui să le dăruim copiilor noştri. Sunt lucruri peste care n-avem dreptul să trecem şi pentru care trebuie să ne rezervăm în fiecare zi o parte din timpul pe care îl avem la dispoziţie.

Aş vrea ca în această zi să le transmit tuturor copiilor ca în viaţă să se bucure de tot ce este mai bun: sănătate, fericire, succese şi să aibă parte de tot binele din lume. Şi, din toată inima mea, un sincer: "La mulţi ani!"