Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Preşedintele Băsescu se ocupă cu aruncarea fumigenelor

peste gardul de la Cotroceni"

Am ajuns aproape, în linie dreaptă în ceea ce priveşte drumul sinuos al câmpului de luptă pentru câştigarea mandatului preşedinţiei ţării.

Deşi mai sunt foarte puţine zile până va începe efectiv campania prezidenţială, domnul Băsescu nu şi-a anunţat nici măcar intenţia oficială de a candida, utilizând, aşa cum ne-a obişnuit, masca prefăcătoriei. Dumnealui se arată publicului, de câte ori are ocazia, supărat şi foarte deranjat de declaraţiile în acest sens ale foştilor săi colegi de partid, care au dat ca şi certă o nouă candidatură a acestuia la funcţia supremă în stat.

Dar, pe de altă parte, ca să fie sigur că punctele sale, aflate de multe luni în scădere alertă, îşi reiau ascendenţa pierdută pe drumul lung al celor cinci ani de mandat, domnul Băsescu şi-a găsit o nouă preocupare: aruncarea fumigenelor, din două în două zile, peste gardul de la Cotroceni, doar, doar fumul gros şi înecăcios al acestora va mai acoperi din evidenţa pagubelor produse de toţi cei care-l înconjoară: de la membri ai familiei, la ceilalţi membri, ai "famigliei" de data asta, miniştrii PD-L care, în lupta cu corupţia, se dau din ce în ce mai bătuţi (motivat, e adevărat, că doar se apropie campania electorală).

Aşa cum singur a intuit domnul preşedinte, la începutul acestui an, cuvântul "criză" i-a devenit, pe parcursul celor nouă luni de guvernare bociană, cel mai mare duşman, aducător de fatalitate în sondaje. Probabil, acum, domnul Băsescu, emotiv cum îl ştim, îşi plânge prin ungherele palatului Cotroceni proasta inspiraţie de a numi, la momentul primilor paşi ai crizei, în decembrie 2008, un premier fără nicio capacitate reală de a guverna ţara. Domnul Boc i-a demonstrat exact ceea ce nu avea preşedintele nevoie în anul 2009, anul în care mandatul său la Cotroceni se dorea reînnoit cu încă un cincinal: că, deşi i-a fost încredinţată cu mare tam-tam calitatea de premier, acesta nu este capabil decât de o guvernare extrem de plină de amatorism şi abrambureli, demne de o carte a recordurilor în sensul celor mai proaste decizii şi nerealizări care au existat vreodată în istoria guvernelor României.

Astfel, preşedintele Băsescu, disperat că ora eşecului său se apropie cu paşi vertiginoşi, se vede nevoit acum să apeleze la tolba de instrumente de diversiune, mai mult decât bulversante şi de un populism ieşit din comun. Prima fumigenă a săptămânii trecute, aruncată recent de "inteligenta" sa comisie prezidenţială, liberalizarea drogurilor şi a prostituţiei, a incendiat atmosfera de campanie. Au reacţionat imediat şi de o vehemenţă substanţială, la unison, toată media, societatea civilă, biserica, mediul politic, sindical etc. Numai partidul portocaliu s-a chinuit din răsputeri să-i panseze rănile şi să-i găsească domnului Băsescu cele mai abracadabrante argumente de susţinere a acestor idei, care i-au cam explodat în mână acestuia.

În timp ce milioane de români se luptă cu sărăcia extremă, cu şomajul fulminant, cu volatilizarea zilnică a veniturilor lor, iar firmele din România intră cu sutele de mii în faliment şi anunţă în fiecare lună zeci de mii de disponibilizări, premierul Boc a adus întreaga Românie în pragul insolvenţei şi al disperării, fără nicio întrezărire a vreunei şanse de găsire a unei ieşiri de urgenţă din toate crizele instalate pe toate planurile cu tot ajutorul acestui guvern neprofesionist, iar consilierii prezidenţiali ai domnului Băsescu inventează teme de propagandă electorală scandaloase pentru o ţară creştin-ortodoxă sau de un demagogism ieftin pe post de praf în ochii sărăcimii: prostituţie instituţionalizată, "peşti" plătitori de taxe şi automate cu seringi la liber în cartierele rău famate sau Parlament unicameral peste noapte.

Probabil că, în opinia sa, ori au fost rezolvate toate problemele ţării şi ne-au mai rămas doar acestea ori motivele pentru care în ţară e criză, iar guvernul Boc nu mai este capabil să asigure măcar plata salariilor, sunt date de lipsa drogurilor în venele parlamentarilor PD-L - PSD care alcătuiesc o largă majoritate în cele două Camere ale Parlamentului şi care, datorită acestei instituţii "duşmănoase" (bicameralismul, va să zică) create încă de pe vremea lui Cuza, nu-şi pot vedea de treaba pentru care au fost aleşi.

În încheiere, îl întreb pe domnul preşedinte: dacă aceste teme deosebit de sensibile sunt atât de importante pentru dumnealui, de ce nu a avut timp, în cei cinci ani ai săi de mandat prezidenţial, să le dezbată serios cu toată societatea românească şi a găsit în schimb de cuviinţă să le arunce în mod neserios în campania electorală, doar pentru a acoperi "gunoiul" prezidenţial al numeroaselor scandaluri şi al inexistentelor sale realizări sub preşul ţesut acum ad-hoc, al impactului populist al acestui demers intempestiv?