Dezbateri parlamentare

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Matematica opoziţiei: 126 voturi = 127 voturi"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunoaştem că în ultima perioadă Parlamentul României a devenit subiectul preferat al întregii mass-media autohtone şi nu numai. Şi sunt şi motive pentru asta! Nu întâlneşti în fiecare zi cazuri celebre ca: votul la două mâini al nepoatei unei doamne senator, caz finalizat prin fuga împricinatei pe o fereastră de la etajul şapte; spectacolul de circ, dar fără pâine, oferit în plen de tribunul unui partid de opoziţie în faţa Preşedintelui şi a membrilor corpului diplomatic sau boicotul prin neprezentarea în sală a opoziţiei la discursul prezidenţial de acum câteva zile, urmat, culmea, de declaraţiile prompte dar confuze ale absenţilor dar care acum luau poziţie şi lansau idei de pe culoarele Parlamentului. Căci logica contestatarilor este unică în felul ei: un absenteism în masă, ca dovadă a nerecunoaşterii legimităţii discursului Preşedintelui, urmat, însă, imediat de comentarii despre un fapt care, voluntar, a fost ignorat ca fiind nelegitim.

Şi ca lucrurile să nu se oprească aici, milioane de români au avut ocazia să vadă, de curând, pe micile ecrane, cum un ilustru senator din opoziţie gesticula ostentativ în faţa urnelor şi vota de două ori. Clar, frumos, degajat şi fără urmă de jenă, în faţa colegilor şi a camerelor de filmat. Gestul ar friza ridicolul sau inconştienţa, ambele la fel de grave, dacă nu ar fi avut loc în plină şedinţă parlamentară a Senatului României. A urmat şirul explicaţiilor puerile şi aberante, una dintre ele având chiar o tentă "ştiinţifică": domnul senator suferă de "inclinaţii histrionice". Nu ştiu dacă senatorul în cauză, în calitatea sa de scriitor, şi nu de om politic, a avut curiozitatea să vadă ce înseamnă asta, dar, dacă a făcut-o, banuiesc că nu a fost deloc încântat de comparaţie. Căci conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul "histrion" defineşte, în teatrul antic, un bufon, un măscărici, un om perfid sau şarlatan, deci epitete departe de calitatea de senator al României.

Nu contează atât de mult dacă acest vot dublu ar fi influenţat cu ceva decizia în cazul moţiunii anti-Macovei, ministrul justiţiei. Ceea ce contează este gestul unui senator dintr-un partid de opoziţie, partid care se declară curat şi moral, de a încerca să fraudeze votul. Nici măcăr faptul că la centralizarea voturilor rezultatul a fost de 127 voturi exprimate la 126 senatori prezenţi nu pare să deranjeze opoziţia. Scopul a fost atins, aşa că nu au importanţă mijloacele, aşa cum, probabil, nu are importanţă pentru unii nici faptul că Parlamentul României şi clasa politică a mai primit o bilă neagră din partea electoratului.