Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"De la anunţul zilnic al premierului Boc că am ieşit din recesiune, la constatarea crizei profunde de către reprezentanţii FMI"

La începutul anului 2010, premierul Boc se bătea cu pumnul în piept în faţa naţiunii că am ieşit din criză. Ne spunea cu o siguranţă implacabilă că datele perfecte pe care le deţine ne indică faptul că suntem pe trendul cel bun deja şi că România nu mai are probleme cu recesiunea. Ba chiar îi liniştea candid pe pensionari, jurându-le că nu se pune sub nicio formă problema impozitării pensiilor, cum greşit anunţase domnul ministru Vlădescu, pe care premierul Boc l-a şi ameninţat furios cu demiterea, în cazul în care acesta s-ar mai fi încumetat să iasă pe piaţă cu zvonuri false.

Preşedintele Băsescu, de asemenea, era plin de optimism, anul trecut, în campania pentru alegerile prezidenţiale, şi ne prevestea ca sigură ieşirea din recesiune în primul trimestru al anului 2010.

Ce s-a întâmplat în cele câteva luni scurse de la alegerile din decembrie 2009, când toate erau bune şi frumoase în varianta PDL-istă şi viitorul nostru părea mai luminos descris? Cum a reuşit premierul Boc să ne arate permanent că are cele mai bune soluţii, că a luat cele mai pertinente decizii, că a făcut reforma necesară, că a respectat întocmai condiţiile cerute de FMI şi la ora primului decont serios cu Fondul s-a constatat brusc că lucrurile stau exact pe dos?

Odată cu venirea FMI în aceste zile la Bucureşti, pentru a cere socoteală guvernului Boc în legătură cu minciunile sfruntate utilizate zilnic drept paravan de campanie, doar ca să acopere dezastrul realităţii din terenul economiei româneşti, cutremurul adevărului a izbucnit inopinat, ştergând definitiv spoiala portocalie: necesitatea creşterii t.v.a. şi a cotei unice nu mai poate fi ocolită, ne-au spus imediat reprezentanţii Fondului. Şi surpriză: domnul Băsescu l-a ascuns pe domnul Boc în debaraua prezidenţială şi a luat hotărât bisturiul, de unul singur, ieşind să le strige românilor că le-a ajuns cât s-au îngrăşat, că plesnesc de atâta obezitate şi că trebuie tăiate fără anestezie toate veniturile care au vreo legătură cu sistemul public şi operată cu sânge rece orice cheltuială cu salariile bugetare, pensiile, alocaţiile şi subvenţiile pentru marea de asistaţi.

De ce nu trebuie, domnule preşedinte, tăiate, în acelaşi timp, şi cheltuielile ministerelor şi ale altor instituţii de prim rang cu achiziţiile de bunuri şi materiale, cele de protocol, cele cu deplasările externe şi interne cu suite întregi de asistenţi, cele cu maşinile de lux, absolut necesare la scara fiecărui demnitar mai mic sau mai mare sau cu locuinţele de serviciu pentru toată suflarea guvernamentală şi prezidenţială, adusă de la Cluj sau de pe alte meleaguri portocalizate?

Unde este premierul României acum, în aceste momente negre pentru români, când ar fi trebuit să vină în faţa tuturor şi să-şi asume eşecul celor patru guvernări? Chiar nu era cazul să ne explice ce a făcut cu miliardele împrumutate pe dobânzi fără sfârşit de la FMI, Banca Mondială şi alte instituţii financiare?

Domnul Boc are oare impresia că poate să mintă cu dezinvoltura unui veritabil Pinocchio o ţară întreagă şi să nu dea socoteală niciodată pentru incompetenţa crasă utilizată drept panaceu naţional, doar pentru că se poate ascunde oricând sub haina prezidenţială?

Să înţelegem că domnul Boc şi-a aruncat la coş atribuţiile de premier şi nu mai vrea să aibă de-a face cu o ţară pârjolită de măsuri crunte, fără precedent, ale căror consecinţe negative nu vor întârzia să apară însă, în următoarele luni?

Treziţi-vă din amnezie, domnule prim-ministru! Aţi luat cele mai proaste decizii, timp de aproape doi ani şi acum fugiţi de răspundere. Nu mai aveţi prea multe alternative de data aceasta, domnule Boc, şi va trebui să vă recunoaşteţi cât mai curând inutilitatea la Palatul Victoria.