Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Berci:

"Ieşirea din recesiune cu forcepsul"

În practica medicală, o bună perioadă de timp, la naşterea unor copii apăreau dificultăţi deosebite. Pentru aducerea pe lume a copilului medicul apela la un instrument numit forceps. Capul viitorului născut era prins în acest instrument de metal şi se trăgea cu forţă pentru extragerea copilului.

Pentru nou-născutul prin această metodă, în multe situaţii, consecinţele erau dramatice, pornind de la deformarea cutiei craniene până la sechele psihice pe întreaga durată a vieţii.

De ce am relatat despre această practică de medicină empirică şi rudimentară fără temei în realitatea economică, a actualului regim şi a pseudoanaliştilor aserviţi puterii?

Se ştie că în practica curentă s-a convenit că ieşirea din recesiune se constată după două trimestre de creştere economică consecutive. Institutul Naţional de Statistică a comunicat o creştere economică de 0,1% pentru trimestrul IV 2010, iar pentru trimestrul I 2011 de 0,6% eroare, iar pentru primele trei luni ale anului în curs INS recunoaşte că evaluarea performanţei economice a apărut, în mare măsură, cu date estimative.

În esenţă, întrebarea este dacă există un trend ascendent real sau este vorba despre o găselniţă propagandistică, care să justifice majorarea nesustenabilă a salariilor şi pensiilor în orizontul electoral al anului 2012. Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea, în nenumărate rânduri, pe parcursul anilor de guvernare, au anunţat ieşirea din recesiune şi criză, pentru ca ulterior să revină şi să se contrazică, încât nu mai pot beneficia de circumstanţa credibilităţii.

Neşansa istorică a României a fost şi este că în această perioadă de criză, este condusă de cel mai slab guvern din istoria modernă a ţării. Gestionarea raţională şi eficientă a crizei nu se poate realiza de către o putere lipsită de viziune şi competenţă, incapabilă să stabilească şi să pună în practică o strategie anticriză. Asociind această stare de fapt, uşor de constatat şi extrem de vizibilă, cu corupţia, clientelismul politic, antagonizarea societăţii şi decredibilizarea instituţiilor statului, vom înţelege că la originea prăbuşirii economice şi a marasmului social stă o reţetă de guvernare toxică care a luat decizii pompieristic, alimentând astfel agravarea crizei şi nu depăşirea acesteia.

Cu măsuri de austeritate dure şi cinice, fără un program viabil de relansare economică, cu achiziţii publice de genul telegondolelor care nu duc nicăieri şi al parcurilor la sate, cu o gândire fiscală de tip fanariot şi practica accesului nelimitat al clientelei politice la resursele bugetare este greu de crezut că există o minimă şansă de redresare a traiului cotidian, de regăsire a speranţei şi bucuriilor vieţii de către oamenii acestei ţări. Adăugând presiunea inflaţiei, scăderea dramatică a puterii de cumpărare vom avea explicaţia stării de apatie şi depresia în care s-au adâncit societatea şi oamenii.

Culmea cinismului politic rezidă şi în asumarea de către guvernanţi a unor succese în obţinerea cărora nu se regăsesc cu niciun merit sau contribuţie. Exemplul cel mai clar îl constituie creşterea exporturilor care este o urmare firească a relansării economice a altor state din UE şi nu a măsurilor inexistente ale guvernului.

Un alt truc marca PDL îl constituie anunţurile triumfaliste ale premierului Emil Boc privind efectele de excepţie ale noului Cod al muncii privind eradicarea muncii la negru şi apariţia a sute de mii locuri de muncă şi contracte, când, de fapt, acestea nu reflectă altceva decât transformarea contractelor de colaborare în contracte de muncă pe perioadă determinată, de regulă.

Cu evaziunea fiscală şi găurile negre din companiile de stat, Guvernul o lasă mai uşor, deoarece aici sunt marile mecanisme de drenare a banului public spre PDL-işti şi clientela lor politică.

Cert este că actualul regim găseşte că exercită o bună guvernare, dar lucrurile nu sunt în regulă cu poporul, care-i beţiv şi leneş şi la care guvernanţii se întorc de această dată cu spatele.

Reconstrucţia economică, având ca axe strategice agricultura modernă şi competitivă, infrastructura rutieră şi feroviară la nivel european, reindustrializarea şi consolidarea capitalului autohton, plata imensei datorii externe, a arieratelor statului şi a salariilor câştigate de bugetari în instanţă, sunt lucruri minore pentru o guvernare care şi-a asumat tranşant principiul "după noi, potopul".

În această ţară în derivă, un singur lucru este sigur. Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea şi PDL-ul nu au fost şi nu sunt o "pleaşcă" pentru România.