Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Munteanu:

"Cultura de grâu, în pericol de a fi compromisă"

Este binecunoscut faptul că necesarul de grâu pentru consumul intern este de aproximativ 5,5 milioane tone. Din nefericire, actualii gvernanţi, când vorbesc despre necesarul de grâu, se raportează doar la cantitatea necesară pentru consumul urban şi rural, care este de circa 3,5 milioane tone, necunoscând că grâul se face din grâu şi pentru aceasta ai nevoie de sămânţă, ceea ce înseamnă aproximativ 600 tone şi că o altă cantitate importantă de grâu se foloseşte în consumul furajer.

Pornind de la aceste cifre, care înseamnă nevoia României, îţi pui întrebarea: ce măsuri, ce mecanisme ale economiei de piaţă să foloseşti pentru a-aţi atinge obiectibul propus de a asigura principalul produs alimentar în România: pâinea, cunoscându-se faptul că beneficiem de condiţii prielnice pentru cultura grâului.

La această întrebare ai un singur răspuns: munca responsabilă şi continuă pentru îndeplinirea programului de cultură, generat de condiţiile de piaţă liberă, prin măsuri guvernamentale şi acţiuni concrete.

Din nefericire aceste măsuri şi acţiuni nu se regăsesc în viaţa reală a ţării şi, atunci, a sta pasiv la o stare de fapt care generează deznădejde şi lipsă de speranţă înseamnă a fi părtaş la neputinţă şi iresponsabilitate.

Suntem la mijloc de octombrie, într-o situaţie fără precedent, pe care România nu a cunoscut-o de-a lungul istoriei sale, în agricultură.

Astăzi, când teoretic şi practic, având în vedere condiţiile de climă din România, în unele zone ale ţării trebuia să se fi încheiat semănatul grâului, din nefericire, trebuie să spunem că în multe cazuri această lucrare nu a început sau abia s-au însămânţat primele suprafeţe.

Datele statistice ale Ministerului Agriculturii confirmă acest lucru: arăturile pentru însămânţări s-au efectuat, potrivit raportărilor, doar pe suprafaţa de 1.400.000 ha, ceea ce reprezintă 54% din program. În anul 2004, la aceeaşi dată suprafaţa arată era de 2.086.000 ha, respectiv 89% din program.

Suprafaţa însămânţată până la data de 10 octombrie a.c. este de 240.00 ha grâu, faţă de programul de 2.170.000 ha, ceea ce reprezintă 11%. La aceeaşi dată, în anul 2004, erau însămânţate 1.000.000 ha cu grâu, respectiv peste 50% din suprafaţa programată.

Este cunoscut faptul că depăşirea perioadei optime de semănat duce, incontestabil, la pierderi de producţie semnificative, în special, în zonele colinare, zone în care lucrarea trebuia încheiată.

În judeţul Neamţ, programul de însămânţări toamnă este de 31.640 ha. Până la data de 10 octombrie 2005 s-au executat următoarele lucrări agricole:

• eliberat teren pentru însămânţări de toamnă 22.105 ha, respectiv 69,9%;
• arături pentru însămânţări de toamnă 15.922 ha, ceea ce reprezintă doar 50,3%;
• însămânţări culturi toamnă - total - 9.859 ha, adică numai 31,1%.

Grav este că din cele 29.200 ha grâu-secară, până la aceeaşi dată s-au însămânţar doar 7.896 ha, adică 27%.

Actuala guvernare a introdus mecanisme de sprijin greoaie, costisitoare şi ineficiente pentru producătorii agricoli. Iar rezultatul este dovedit acum când agricultorii plătesc tribut unor asemenea improvizaţii. Vedem câmpul plin de buruieni, suprafeţe părăsite, lanuri de porumb nerecoltate, grâul aşteptând să fie însămânţat de producătorii care au fost "sugrumaţi economic" de politica Guvernului Tăriceanu. Este binecunoscut faptul că în agricultură ciclurile de producţie se succed şi se alimentează reciproc, condiţionându-se unul pe celălalt.

Cum să însămânţezi în România, când preţul de valorificare a grâului a ajuns sub 2.000 lei/Kg. În condiţiile în caer preţul îngrăşămintelor a crescut de la 400.000 lei/sac, la 600.000 lei/sac, iar litrul de motorină de la 20.000 lei la 34.000 lei. Şi aceasta, pentru că actuala guvernare a decis scoaterea de la rezerva de stat a unor cantităţi însemnate de grâu în preajmaa recoltatului, prăbuşind preţul pieţei de la 4.500-5.000 lei/Kg la 2-3.000 lei/Kg.

Cum să însămânţezi grâu în condiţiile în care, prin comparaţie cu anul trecut, când o tonă de îngrăşământ se cumpărăr în contrapartidă o tonă de grâu, astăzi, aceiaşi tonă de îngrăşământ reprezenta contravaloarea a 4-5 Kg grâu, iar astăzi mai mult decât dublu.

A pune pe seama condiţiilor naturale nefavorabile această întârziere a înfiinţării culturii de grâu este o mare greşeală şi o lipsă de respect pentru cei care muncesc pământul.

Foarte mulţi producători, din toate judeţele ţării, au redus, sau chiar au renunţat la înfiinţarea culturii de grâu, datorită imposibilităţii financiare cu care se confruntă. S-a renunţat la contractele de arendă, de asociere şi la lucrarea terenurilor în exploataţii mari, înspăimântaţi de necazurile acestui an, şi nu numai de cele climaterice.

Ne dorim cu toţii să avem o toamnă lungă, care să dea posibilitatea executării lucrărilor în câmp, dar ştim foarte bine, din cercetările ştiinjţifice şi din experienţă, că părăsirea epocii otime de însămânţare înseamnă pierderi care vor inlfuenţa negativ producţia anului următor.

Fără teama de a greşi, întrezărim imposibilitatea de a asigura pâinea consumului uman pentru anul viitor.

Din nefericire, lipsa de profesionalism în acest domeniu a creat o stare de incertitudini privind suprafeţele şi soiurile în cultură, iar mecanismele de sprijin aplicate de Guvernul Tăriceanu în această toamnă nu sunt în stare să susţină această cultură de interes naţional.

Nu credem că este lipsit de temei să mai atragem încă o dată atenţia Guvernului privind modul de subvenţionare al agriculturii prin cupoane, ceea ce a dus sau a determinat scumpirea artificială a îngrăşămintelor, a seminţelor, a celorlalte materiale şi produse necesare, o procedură greoaie, costisitoare, care a pus producătorii agricoli pe drumuri şi i-a determinat pe unii să renunţe chiar la subvenţionare.

Deşi am atenţionat permanent asupra acestor aspecte, Guvernul nu a înţeles şi nu înţelege efectele dezastruoase ale unei asemenea politici. Concret, peste 700 miliarde lei din cele 3.453 miliarde lei alocate pentru subvenţii în primăvara acestui an au rămas blocate în cupoane neutilizate, iar cifra aceasta va creşte în următoarea perioadă.

Ştim cu toţii şi suntem de acord că un an agricol bun, cu rezultate pe măsura eforturilor făcute, poate să menţină un climat economico-social sănătos în ţară, atât de necesar României.

Din nefericire, analiza la această etapă ne îndeamnă să credem că nu ne aflăm pe un drum bun, s-a greşit, se persistă în greşeală şi, de aceea vă solicităm, stimaţi colegi, să înţelegeţi demersul nostru în acest moment.

Se impune ca, la nivelul Guvernului, să se analizeze imediat, care sunt măsurile ce pot fi luate pentru îmbunătăţirea stării de fapt. Vrem ca pâinea românilor să fie asigurată din producţia internă şi să nu împovărăm ţara cu noi biruri care să aducă populaţia în zona disperării. Ne punem întrebarea firească, ce vor mânca românii la anul? Cu ce vor ofi hrănite animalele?

Prin politica agragă actuală este posibil ca foametea din anii '40 să fie depăşită în consecinţe. Speranţa producătorilor agricoli de a obţine producţii bune în anul 2006 s-a năruit, încă din această toamnă, datorită politicilor incoerente ale Guvernului Tăriceanu, în special prin eliminarea subvenţiilor la sămânţa de grâu, ceea ce pune în pericol atât producţia de bază, cât şi cea de sămânţă pentru anii următori.

Politica agrară a Guvernului Tăriceanu este de neînţeles, făcută parcă de nişte oameni care habar nu au cum se munceşte pământul şi cu cât efort se obţin roadele. Ai impresia că se doreşte cu toată puterea să importăm grâu în anul 2006, când printr-o politică agrară bună, România ar trebui să exporte grâu.