Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mitologie politică.

Când a compus "Aria Mateloţilor" din opereta "Vânt de libertate", Dunaievski nu bănuia că, după mai bine de jumătate de veac, apele Dâmboviţei vor fi despicate de bărcuţele de hârtie ale lui Traian Băsescu, după ce a scăpat de vapoarele adevărate, avioanele, şinele şi vagoanele de cale ferată, de bijuteriile lui Brigitte Bardot, venită special la Bucureşti pentru a mai salva din mâinile killerilor municipali câinii comunitari ai Capitalei şi - cu regrete eterne şi adânci suspine - de Elena Udrea.

Vocaţia de Terminator l-a propulsat pe marinarul de cursă lungă în fruntea partidei Demolatorilor (PD), printr-o lovitură dată la mir liderului naţional în fluide - Petre Roman, care îşi pierduse capul din pricina sindromului de grandoare, care îi întunecase minţile şi îl transferase din lumea reală în cea imaginară. Compresele pe care i le-a pus Traian Băsescu l-au adus la poziţia iniţială de profesor universitar în fluide, este drept, cu ceva avere dobândită în perioada în care era cel mai frumos şi mai iubit de fetele de la APACA. Tot aşa a scăpat şi de Theodor Stolojan, pe care l-a plimbat prin ţară în ritm infernal în campania electorală, până când omul a căzut epuizat sub masă, şi i-a luat locul.

Fenomenul se repetă în variante apropiate şi la alte partide, căci poziţia temporară pe care o ocupă liderii le asigură o vizibilitate relativă pe termen scurt, după care dispar în anonimat sau în lumea afacerilor. Cei căzuţi în dizgraţie nu mai au capacitatea să recupereze acest handicap. Cine a mai auzit de foştii lideri ai unor partide, ca Victor Surdu, Theodor Meleşcanu, Valeriu Stoica, Nicolae Manolescu, Radu Câmpeanu, Victor Ciorbea, Emil Constantinescu, Dinu Patriciu (cu excepţia prezenţei lui la Parchet), Radu Vasile, Vasile Lupu, Mircea Ciumara, care s-au încumetat să-şi facă partide ori aripi dizidente, în care sperau să-şi trăiască veşnicia politică, urmând să fie ridicaţi pe vreun soclu în postumitate şi plantaţi într-un sens giratoriu, spre aducere aminte. Din păcate ori din fericire, în afară de Coposu, ceilalţi nu vor mai avea şansa să li se ridice statui, căci românii şi le demolează pe ale lor pentru a face loc monumentelor de habsburgi, honvezi ori alţi rătăcitori pe pământurile străbune.

Istoria alternativă consemnează doar faptele otrăvite ale politicienilor momentului, care dispar ori se retrag din politică după ce şi-au făcut plinul. Unii se mai menţin în Parlament din motive de imunitate, dar o fac pentru a-şi conserva şi apăra averea, trecută discret în administrarea rudelor, pentru a nu fi bătătoare la ochi.

Din această mitologie nu sunt excluşi cei care îşi schimbă partenerii pentru a trece în tabăra adversă, trec cu uşurinţă de la stânga la dreapta, se fac frate şi cu dracul pentru a ajunge la guvernare, pun în circulaţie versiuni diversioniste, pe baza cărora compromit adversari şi partide, pe care nu le pot dovedi nici în justiţie, dar produc efectele politice calculate.

Singura formaţiune care câştigă în toate combinaţiile este UDMR, cu scorul său electoral mistic de 5-6%, prezent în toate guvernele, care, în ritm de ceardaş, condiţionează orice politică naţională pentru a deschide calea separatismului etnic.

Românii au în sânge o mitologie care are ca obiect de adoraţie capra vecinului!